...puţin bacovian, dar cred că asta ai vrut. E, bunînţeles, si destulă originalitate. Aş spune că textul e un duet reuşit. Ultimele două strofe sunt foarte faine. Există câteva aritmii, dar sunt sigur că le ştii şi ţi le-ai asumat. Chiar mă întrebam când va mai intra pe H. un text în dulcele stil clasic. Mi-a plăcut.

"vecinii vorbesc despre arte
e drept mă amuz dar e trist
în ganguri se face răcoare
ca într-un artist

cum plouă pe sticlele sparte
tot tună mereu a oftat
nimic nu mai pare să-mi placă
am spus și-am plecat

și mersul meu pare orbită
e drept sunt puțin amețit
când intru la tine în moarte
cu-n singur chibrit

cum plouă naiv pe antene
în blocuri pustii fără var
și trenuri mai trec milenar
dă-mi ceai, câtă lene!

....................................

burlanul acela se-ngână
ca ultimul oaspete-n han,
cum fulgerul iar mă conjugă
o clipă şi-un an,

si totuşi pe străzile-valuri
mai trec siluete, mai trec,
ori nimeni nu trece, şi umbre
cu mine se-ntrec,

o pasăre gri şi rotundă
se urcă pe-o palmă de bloc,
şi plouă cu viaţă măruntă
şi moarte deloc,

vecinii se culcă de-acuma,
oraşul şi cerul sunt chist,
în mine coboară tăcerea
ca într-un artis.

N-am rezistat la o continuare :).