***
Dumnezeu nu lasă niciodată urme.
nici moartea nu lasă
nici dragostea nu.
numai noi ducem urma greșelilor
bine legată de cingătoare
si o târâm prin toate cuvintele
până când inima se destramă fâșii
lăsându-ne goi
uscate cochilii
duios fluierate de vânt.
ah, cuvintele mele îndelung lătrătoare!
cățelul pământului căuta ascunziș
și l-am primit în casă și i-am dat să mănânce
și apă curată i-am turnat în căuș
când a mușcat l-am mângâiat pe creștet
când m-a durut mi-am pus otravă-n răni
mai ușoară ca umbra
m-aș opri
să adorm
tăcerea
să-și depene fusul.
Poezie:
Comentarii
Adriana,
a.a.a. -
Adriana, pentru că apreciez versul tău, am să intru cu acest comentariu, sperând să nu ajung să constat că mai bine tăceam.
Textul este slăbuţ spre slab (şi) pentru că pur şi simplu nu respiră personalitate. De această dată, contextul nu scuză imaginile comune, prăfuite (inima se destramă fâşii/ cochilii uscate/ căţelul pământului, care, orice ar fi, latră, otrava în răni/ mai uşoară ca umbra, tăcerea să-şi depene fusul). E pur şi simplu prea mult, chiar dacă ideatica e asumată. Mult, facil şi, cel puţin în cazul meu, fără orice corespondent cerebral ori sensibil.
Cu sinceritate şi bune intenţii.
mulțumesc pentru opinie, și
Sancho Panza -
mulțumesc pentru opinie, Adrian.
și pentru sinceritate
dar
n-o să argumentez nicicum în favoarea acestui text.
nu mă întreba de ce, ne-am lungi într-o discuție, din punctul meu de vedere, total inutilă.
dar aprreciez intenția și sinceritatea ta. ;)
Textul e bun,
alma -
Textul e bun, transmite emoţie. E reprezentativ pentru tine si merge de tipărit pe coperta a patra a unui volum viitor. E un poem de maturitate, un poem simplu şi înţelept.
Căţelul pământului nu e deloc o expresie uzată, ci este drumul lung de la mit, basm, până la realitate. Mitul - cel al Cerberului. Basmul - cel în care Dumnezeu şi Sf. Petru au transformat un câine de pază într-un animal nevăzător şi realitatea - animăluţul e orb - orbete se mai numeşte în popor, seamănă cu o cârtiţă - şi locuieşte în vizuini subterane.
Alma,
Sancho Panza -
Alma, e a doua propunere care mi se face pentru acea copertă a patra. Cristina Ștefan a mai făcut-o, dar ea îmi sugera o altă poezie - scrisă, ce-i drept, acum câteva săptămâni.
Probabil că acel volum, când va fi să fie, se va îndrepta spre înțelepciune și maturitate. Spun „se va îndrepta” fiindcă e drum lung și timp puțin să ajungi cu adevărat acolo.
Mulțumesc pentru peniță și pentru că, iată, ai explicat în locul meu ce-i cu cățelul pământului.