nu stiu de ce m-am oprit tocmai pe textul asta. v-ati gandit probabil sa luati o tema, [vantul] si sa scrieti un text pornind de la sensul concret inspre sensul figurat. destul de rudimentar, la o adica. daca mai e si poem de dragoste, reusita nu poate fi prea departe! desi optzecist ca intentie, instrumentarul e chiar copilaressc. daca mizati numai pe poetizare mai bine nu mai mizati pe nimic. [tu, imagine statică îmi răstorni perspectiva prelingându-mă printre pleoape: radiație iluzorie, imaterială]- parca e scos dintr-o causerie precieuse de Salon (desi tragicul pare asigurat de taietura menita sa taie rasuflarea : [eu, sunt viteză absolută tu, ești căderea mea] restul - metafore rasuflate, gaselnite poetice. stiu ca o sa va suparati rau pe mine, dar mai bine sa stiti adevarul despre cum se vede acest poem-oftat pe dinafara. cu speranta de mai bine, V.V.