Nici eu nu mai plâng.
Din scanduri de pat se-nalță azi crâng.
În nopți de Sabat un sufletul am dat
Pedeapsa-am luat.
Primi pași în genunchi
Din viori făceam trunchi,
Ne-acordam, și cântam
Serenada lunii.
Sangele căuta orice rană să iasă
Carnea se măcina, adâncită crevasă.
Iubirea păgână-mi cerea să te iert
Nebunia, o haltă, arsură în piept.
Toți te doreau, să te-mpart n-am putut,
Pentru lacrimi arginți te-am vândut
La moarte! la moarte! Salivau gurile sparte.
Din cenușă-au tocmit, păpuși sterpe iubirii în trepte.
Experiment literar:
Comentarii
Sapphire -
Amestecatura de rima si ritm, idei slabute, mult sub ceea ce ma asteptam sa gasesc sub un astfel de titlu. Si asocierea Moira / vrajitoare e un pic ciudata, dar hai sa spunem ca poetic ai voie sa faci cam ce vrei. Imagini comune: ma-nvaluiai cu suflarea, sunt muzica ta, tipatul disperat al carnii, noaptea sufletului, linistea sa-mi redai. Mi-au placut insa "La moarte, la moarte / mestecau gurile sparte" (dar nu "si te-au luat / si te-ai dus"). Ca imagine generala insa, aspect dezlanat, nesustinut, lucrat parca in graba. Intr-un cuvant: slab.
francisc -
tin general, titlurile tale sunt acceptabile, insa textele par a fi scrise de o persoana care nu este bărbată. nu cred ca ai curaj sa spui ce simti tu. decat o tentativa de spovedanie mai bine vandut demonilor
Cosmacpan -
Vă mulțumesc pentru răbdare și încurarajare. Cat despre "persoana care nu este bărbată" aici recunosc deschis ca încă nu pot să arunc toate cele douăzeci de cuțite încadrând trupul partenerei. (încă îmi e frică de o eroare fatală).