yester -
uneori, depărtarea mea de Dumnezeu
e precum gustul fructelor necoapte,
atunci, în filme eu văd oameni plătiți
să fie sadici,
oameni plătiți
să urle, să plângă, să fie extratereștri,
criminali, hoți,
oameni plătiți să fie victime…
oameni plătiți să fie orice altceva decât ei.
cred că pe mine cineva m-a plătit să fiu trist,
pentru că simt deseori cum ies din film
când privesc cerul.
Poezie:
Comentarii
emiemi -
Eu cred ca primul vers, frumos de altfel e din alt text, in opinia mea nu se potriveste deloc cu partea de mijloc. Si finalul e frumos dar, la fel, rupt de mijloc.
alma -
Asa cred si eu, primele 2 versuri, precum si finalul, n-au nici o legatura cu strofa de mijloc, nereusita, de altfel si la care poti renunta si vezi tu ce pui in loc.
Virgil -
Mie textul, mai ales ideea lui mi-a placut in mod deosebit. Iata si o varianta pe care mi-am permis sa o creionez: uneori, depărtarea mea de Dumnezeu e precum gustul fructelor necoapte, atunci, oameni îmi par plătiți să fie sadici, plătiți să urle, să plângă, să fie extratereștri, criminali, hoți, oameni plătiți să fie victime… sau orice altceva decât ei. probabil pe mine cineva m-a plătit să fiu trist, pentru că simt deseori cum ies din cadru când privesc cerul.
yester -
emilian, se poate să ai dreptate, respect opinia ta, dar mie îmi convine forma actuală pentru că în starea ei brută exprimă exact ce simt. că o face mai puțin estetic nu cred, pentru că intenționată e repetarea "oameni plătiți" cât și uzualitatea frecventă a conjucției "să" precum și creionarea imaginii care îți pare deplasată de versurile antecedente cât și precedente... alina, mulțumesc pentru că îmi confirmi ceea ce a spus emilian, dacă sunt doi, voi sta un pic pe gânduri și... da Virgil, varianta ta o ador , dar e a ta. totuși, nu acuzi oamenii mai mult decât o fac eu?nu vorbeam decât despre actorii din filme... cu gânduri bune, vouă, paul
yester -
erată..."cât și de cele finale" p.b.
cami -
O anume tristețe copleșește spațiul acesta indus de versuri. Secvența a doua apare ca o explicitare a ideii din primele două versuri, idee ce lasă loc ambiguității (nu știu dacă e vorba de o depărtare de Dumnezeu la modul propriu). Personal, cred că poate sta foarte bine lângă "Glossa" lui Eminescu, prin secvența a doua și prin ideea detașării față de lume pe care o simt în ultimele trei versuri. Și mai e și un aer de romantism care mie îmi place. Bucuroasă că te văd pe aici, Cami
yester -
...orice semn, pe această pagină, de la tine, e binevenit. mulțumesc cami. însă glossa...hmmm... mai că deloc. acest poem e o simplă trăire nu o filozofie aplicată. cu gânduri bune, paul