încă mai aștept seara să suni
dar cine știe dacă stelele pot avea timp
să inventeze telefonul?
te recunosc
stai somnoros printre quasari
jucându-te iar de-a puia gaia.
mai am o oră - îmi spui, te sun peste o oră,
dar orele cad năclăite de praf cosmic
în ultimul an lumină.
nu mai găsesc, iubitul meu,
ora aceea
în care mai întinerim o dată…
© Marina Nicolaev
Sto aspettando ancora che tu
mi telefoni, la sera,
ma chi lo sa se le stelle possono
avere tempo
per inventare il telefono...
Ti riconosco,
ti trovi sonnolento
tra gli astri
giocando a nascondino.
Ho ancora un’ora, mi dici,
poi ti chiamerò tra un’ora
però le ore sono cadute
cosparse di polvere cosmica
nell’ultimo anno luce.
Amore mio, non trovo più
in cui torniamo giovani
ancora una volta.
La variante italiana di Fraga Ciobanu Marchetti
(nov/dec 2003- New Magazine Imperia, Italia)
Comentarii
yester -
încă mai aștept seara să suni dar cine știe dacă stelele pot avea timp să inventeze telefonul? pentru galanta și gingașa atașare a personajului, îndrăgit de mulți în timpuri fermecate, de persoana iubită. pentru traducerea adecvată, cât și pentru îmbinarea plăcută dintre dor/imagine/dor. frumos, Marina!... nu perfect, dar frumos:)!
Virgil -
nu stiu daca expresia "cumintea oră" nu ar fi fost mai bine scrisa "ora cuminte"
Aranca -
de fapt; in varianta italiana publicata nu se accentueaza atit "cumintea ora", asa ca o mai pot schimba (ora).. multumesc pentru comentarii. Micul meu Print nu e cel al lui Antoine de Saint-Exupéry, dar e linga el.
anna -
si eu m-am gandit la Exupery , la desenele acelea deloc naive, la elefantul inghitit de sarpe ... e si o intoarcere inspre copilarie in jocul acesta re-recunoscut, dar „micul tau print” e domnul acela care a pierdut sirul orelor, nu?
anna -
am uitat ceva:) ... si iubirea e tot mai departe de parca ar trai in stele o singura ora de mi-ai da s-ar preschimba-n odaie luna uite ora a intinerit iar fara noi hai iubitule sa inchiriem un pod in cer pentru intoarcerea ei