Iubitul meu, tu sapi în tot acest deşert
fără încetare fântâni,
din palmele tale arse
cresc
visele mele
de argint,
când ochii tăi ascund
flori de siliciu firáve
în somnul viselor tale
mă alint.

Iubitul meu, deşertul mă strânge,
în pântece o sete
cumplit stă să lovească,
dar vin
să-ţi bucur
visatele câmpii,
tu ştii că n-am să plec
aşa cum alunecă vântul
şi nici când apa
te va ocoli.

Iubitul meu, oglinda de soare sub tălpi
începe să doară,
îţi simt cuţitul aşteptării
în piept
o pradă
fără chip,
dar la sfârşitul rugii
ne vom preface, arşi de sare,
în doi copaci înalţi
de nisip.

-------------------- Traducere (Dănuţ Grădinaru)

Principessa di sabbia

Amore mio, tu scavi in tutto questo deserto
incessantemente pozzi,
dalle tue palme bruciate
crescono
i miei sogni
d'argento,
quando i tuoi occhi nascondono
fragili fiori di silicio
nel sonno dei tuoi sogni
mi acarezzo.

Amore mio, il deserto mi stringe,
nel grembo materno una sete
terribile sta per colpirmi,
ma vengo
a goderti
le pianure sognate,
tu sai che non andrò
così come scivola il vento
e neanche quando l'acqua
ti divagherà.

Amore mio, lo specchio del sole sotto i piedi
inizia a farmi male,
sento il coltello di attesa
nel petto
una preda
senza volto,
ma alla fine della preghiera
ci trasformeremo, bruciati dal sale,
in due alberi alti
di sabbia.