Împreună plângem ca doi copii părăsiți într-un gang
Ne facem că nu ne auzim
Entități aparte într-un singur pat îmbibat de lacrimi înăbușite
Ce vom face cu vecinii de vizavi când ne vor întreba
De ce credem în ceea ce credem
Eu nimic tu nu știu
Fiecare are impresia că poate schimba lumea
Însă monitorul nu este parapanta cea mai plină de avânt
Ascultă Joe copiii tăi vor muri neștiind cum se scrie a de mână caligrafic
Nu va fi vina ta ci a statului pentru că i-a alintat din fașă
Ascultă Mary fustele tale nu vor fi niciodată îndeajuns de scurte
Fâșiile din tine tot se vor ascunde sub un petic de cerneală
Am fost parte neștiută una din alta dar ne-am ambiționat să ne scriem
La revedere pe lumea cealaltă care ajunge ultima este un castravete murat
Oamenii sunt la fel ca pietrele din calcar
Îi calci și în timp se turtesc ca să ia forma ta
Noi nu aveam formă de aceea nu am știut pe care s-o adoptăm
Ascultă Masha pentru fiecare turtă dulce pe care n-o vei mânca
Nu va exista un copil mai fericit așa cum pentru fiecare plasă goală
Nu a existat vreun erou căruia să-i pese
Comentarii
.
Alexander -
copiii.
nu prea vad legatura cu titlu. iar prima strofa parca face parte din alt poem.
nu trebuie sa vezi, trebuie
Madalina Cauneac -
nu trebuie sa vezi, trebuie sa simti si sa vizualizezi, asta-i una. cand nu intelegi bine care-s legaturile, mai citeste odata, poate iti dai seama, asta-i a doua. mda...
.
Alexander -
ca sa discutam despre balast:
*lacrimi inabusite (manelist, suna a melodie din anii 80)
*vecinii de vizavi - acel viazavi explica prea prea mult
*De ce credem în ceea ce credem
Eu nimic tu nu știu - o mare mare lalaiala
*cel mai plin - balast
as putea sa mai continui, dar sunt sigur ca ''ai prins ideea''. mai ai mult, foarte mult pana la poezie. abia ce incepi sa o mimezi, si intr-un mod nu tocmai placut (invata sa scrii cu doi sau trei de i, ai probleme am vazut)
frateloooo mio, asta se
Madalina Cauneac -
frateloooo mio, asta se cheama oftica:-j:))
.
Alexander -
si asta se cheama dat arama pe fata. o zi buna.
mi-a plăcut acest text. se
Virgil -
mi-a plăcut acest text. se pare că masha își formează un stil. mă deranjează acolo însă cuvîntul „entități” și nu cred ca există în limba română verbul „a te ambiționa” deși mulți îl folosim. se poate spune „a te încăpățîna”
ma bucur sa stiu ca ti-a
Madalina Cauneac -
ma bucur sa stiu ca ti-a placut si da, am inceput sa-mi formez un stil, un pic mai greoi, se pare:). eh, multumesc! am sa revin asupra textului, vad eu cum schimb.
A, da! stefane, ceea ce ai
Madalina Cauneac -
A, da! stefane, ceea ce ai spus tu poate fi si autocaractericare. cuvintele sunt o sabie cu doua taisuri (asta asa ca sa ma exprim pe intelesul tau)
err.
Madalina Cauneac -
autocaracterizare*