Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?

poezia e altceva?

nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?

-----------------

Domnule Bobadil, recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar daca nu ati vrut sa spuneti ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.

OK ! Poate cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.

Luni dimineata dupa vacanta

am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul

am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati

am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm

muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha

sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi

Reverente,

Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?

poezia e altceva?

nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?

De pe care lista ?
O lume de poezii congruente, amestecuri dupa ceeasi reteta, pentru mine este plictisul la puterea 10. Gustul meu, si nu poate nimeni sa imi ia aceasta libertate oricata estetica se imprastie cu elicopterele pe campia artelor, se manifesta multivalent. Imi plac toate genurile cu doua conditii : sa imi emotioneze inima,cavitatile si/sau creierul,imaginatia cognitiva.

Acel ceva este o poezie a lui Mircea Ivanescu.
Si subiectul este despre poezie, nepovestitul in poezie.
Poezia este altceva decat sa povestesti ? A povesti inseamna a face reportaj ?
A scrie defectiv de subiect si idei este poezie ?
Exista reporteri-poeti si poeti-reporteri. Tot asa cum poeti-prozatori si prozatori-poeti. Sunt azvarliti din Paradisul fericit si plictisitor ?
Dupa cum vezi parerile sunt multe si lumea este plina de intamplari.

Hai sa cautam cliseele. Tu pe ale mele eu pe ale tale.
Critica este valoroasa atunci cand scoti viermele din marul viermanos. Altfel trece si la celelate.

O precizare. Am intrat de nici doua saptamani in grupul vostru la aprobarea voastra. Am facut cerere, am prezentat 3 texte si am fost aprobata.
M-am trezit in mijlocul unei arene antice fara nici un zid in spate. Buna ziua nu mi-a spus nimeni.
Am acceptat provocarea, este chiar interesant. Zanganitul sulitelor imi starneste neuronii.

Aceasta este o poezie nereportaj ? :

Trip III

Îmi place să mă plimb fumat cu dricul
Prietenului meu Petrică
Fix pe locul mortului
Prin noapte
După o zi lungă la tribunal
În care m-am jucat cu vieţile justiţiabililor
Sub robă, în tricoul cu inscripţia
FOLLOW NO RULES
Şi să mi se şteargă din priviri străzile
În timp ce privesc
Cu gândul la acest poem
Fără de care foiţa de orez ar fi goală
Sub ochii tăi trişti
Pentru că cei ce citesc poezie sunt trişti
Şi eu sunt trist
Când mă plimb culcat cu picioarele spre uşă
În dricul lui Petrică
Şi-ţi recomand să te duci la cel mai apropiat coffe shop
Să bagi un gram în tine
Şi să reciteşti când te-ntorci
Trip III

Astept parerea cu nerabdare, si mai ales, as vrea sa imi explici fiorul poetic al acestui text. Poezia din aceasta poezie.
Nu de alta, dar am o parere destul de scurt conturata despre cititor si libertatile lui de re-creatie a textului.
Si se mai poate sta de vorba.