a.a.a. -
Şi am văzut cum inima s-a deschis
ca porţile cimitirului din flori uscate,
şi am văzut cum oamenii se îmbulzeau cu buzele înainte,
cu unghiile roşii, date peste cap,
şi am văzut pasărea din nailon ciugulindu-şi trupul,
cum se mai prăbuşea ea, flămânzita!
cum mai flămânzea ea, prăbuşita!
cum mai înnodau îmbulziţii aerul roşu!
Şi vântul scârţâia prin florile uscate,
şi nu ploua, nu se însera cerul, doar tristeţe oarbă, udă,
oamenii încă fugeau cu unghiile-n unghii, cu buzele în buze,
cum se mai răsucea în ei frica de nailon!
cum se mai temea în pasăre răsucirea mea!
Şi am tras atunci ultimul zăvor,
mai mult de-atâta poarta nu putea.
Poezie:
Comentarii
Emoție, durere, revoltă,
Maria - Doina -
Emoție, durere, revoltă, frică, moarte... dar mai ales sentimentul acela de nesiguranță când tot ce părea sigur, de oțel, nu se dovedește a fi decât un nailon șubred... Toate acestea sugerate prin cuvinte și expresii foarte bine alese. Gândul meu se duce acolo, pe locul acela ars unde poemul pare a-și fi avut primul și cel mai greu oftat...
Mi-au plăcut versurile următoare pentru efectul stilistic pe care îl are schimbarea valorii gramaticale a unor cuvinte:
„cum se mai prăbuşea ea, flămânzita!
cum mai flămânzea ea, prăbuşita!”
„cum se mai răsucea în ei frica de nailon!
cum se mai temea în pasăre răsucirea mea!”
Felicitări, Adrian, pentru modul în care reușești să transpui poemul în cuvinte!
Da
Sixtus -
Mai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
- r -
a.a.a. -
Mariana, D-le Manolescu, e un text care a vrut să fie scris. Vă doresc o zi bună!