...
nu ştiu dacă te voi găsi vreodată
printre ploile cu miros
de început
mâinile mele dacă vor căuta
neliniştite începutul de vară
numele tău îl aud mereu
mi-l şoptesc în urechi tramvaiele
tremurând în dimineaţă
pe şinele lor paralele
cum înainte de somn
înainte de visare
ochii tăi trag cortine peste
singurătăţile mele paralele
vinerea un contur de femeie în icoana
aşteptării mele
duminica îl umplu şi mă închin culorii
ca pe un viţel de aur
îngerule
te dezgrop
din singurătatea mea strop de nesfârşire
cu mâinile mele muguri de moarte
Poezie:
Comentarii
obiceiuri lacustre
bobadil -
Raul, eu te încurajez să scrii, mai mult îți spun că te voi și citi pe aici pe Hermeneia sau pe unde vei mai scrie și unde am acces.
Ai talent... și deși deocamdată scrii sub influențe clar identificabile, clasice, ești genul de poet pe care aș paria cu mana mea dreaptă, cea nu atât de bobadilică deci.
În poemul de față totuși aș renunța la vocativul psalmic din final... sună ca nuca în perete, părerea mea.
Keep on the good work.
Andu
exces de "ele"
nicodem -
mainile mele, singuratatile mele, asteptarii mele si iar singuratatea mea, mainile mele, apoi, tramvaiele, paralele, iar paralele. prea multe "ele" care trag poemul cu dinti redundanti inspre muguri de moarte. eu l-as scutura nitel.
:)
raulcoldea -
Vă mulţumesc. Acesta este un poem ratat, după părerea mea. Din multe puncte de vedere. Dar îl păstrez ca document pentru mai târziu. Vă mulţumesc de trecere, comentarii şi vă mai aştept.
Raul
câteva retuşuri...
zapata -
te subapreciezi. Mie nu mi se pare, nicidecum, un poem ratat. Câteva retuşuri, pentru fluidizare,va sălta acest poem mult peste nivelul altor texte, de aici şi de aiurea.
Te voi citi cu plăcere şi pe viitor.
cu amiciţie,
neconcordanţă
Dorel -
Există, în poem, o devoţiune erotică dusă aproape de limită. Dar mai mult declarativ, în sensul că limbajul figurat-metaforic nu e întotdeauna pe măsura simţirii. Simţire pe care doar o bănuim, pentru că, spre a o face sesizabilă şi vie, e nevoie de un alt limbaj, de alte imagini. Tocmai de aceea mă despart de Andu - bobadil în judecarea finalului, pe care îl apreciez - însă fără "strop de nesfârşire/cu mâinile mele muguri de moarte", unde găsim, deopotrivă, clişee, ca şi prea mult patetism (declarat). Sper că m-am făcut înţeles, deşi m-am exprimat un pic pe ocolite.
Răspunsuri
raulcoldea -
DOmnilor, vă mulţumesc pentru încurajări şi criticile bine argumentate. Domnule Tudor Cristea, sigur că v-aţi făcut înţeles. Voi reflecta mai mult la senzaţia de lipsă de asumare pe care o sugerează poemul acesta.
Domnule Ion Pascal Vlad, poeziile în subcolul cărora apar promisiuni ca a dumneavoastră sunt adevărate victorii pentru mine. Vă mulţumesc.