iniţial nu înţelesesem ce e cu verigările. cifrele aldine m-au dus cu gândul la nevoia de tămădurire, de purificare.

o imagine clasică, aş spune, aproape de efect cinema americănesc, cimitirul de maşini ca un cinematograf în aer liber. o imagine familiară, poate puţin prea.

"apropie-ți pântecul de mine
cum apropii un ceas mecanic de ureche", o metaforă reuşită, chiar de reţinut, dar ceva pare ilogic. dacă tu eşti cel care asculţi, pântecul devine obiectul pe care îl apuci şi îl apropii de tine, precum apropii... e o inversiune care parcă mi-a sunat ca un tac-tic, ca să zic aşa.
în rest, frumos jucat regresul în timp, da tot ce suntem uneori e un 2 pus în faţa lui 1, un 1 adunat lui 30, etc... o cifră din ce în ce mai îngroşată...

oricum, e de citit cu plăcere