miniatură

imaginea utilizatorului ygrene

într-un pahar cu lumină a răsărit un brad . dedesubt crește o lume. deasupra răsar dumbrăvi. câte una pentru fiecare suflet. copilul e paharul

prin oglindă trece călătorul. ne face cu ochiul . păsări îi ies dintre coaste. zborul le face copii

Comentarii

Nicoleta, ti-am spus si mai prin vara cand ti-am dat o penita pe textul acela ca te voi citi, si asa fac, sa stii. Insa deocamdata nu am ceva special de spus, decat ca apreciez incercarea ta de a da o forma aparte textelor, acel "ceva"... Insa te incurajez sa experimentezi cu mai mult curaj si sa eviti cararile batatorite... nu ti se potrivesc, parerea mea. Uite, in textul de fata "pahar cu lumina" + explicatia "copilul e paharul" "pasari ii ies dintre coaste" sunt locuri destul de comune. As vrea sa-ti spun o gluma care, cred eu, merge cu poemul de fata mai bine decat orice explicatie de ce una sau alta ar trebuie sa fie asa sau altfel. Se facea ca era iarna grea si Mos Craciun avusese o zi teribil de grea, ii murisera 3 reni, ramasese impotmolit in zapada ore in sir, cand ii apare un inger cu un brad in mana si-l intreaba "Mos Craciun, ce trebuie sa fac cu bradul asta?" Se zice ca de atunci bradul de Craciun are un inger infipt in varf... Mai citim, Andu

Mai mult de atat nu cred ca pot, Andu. Iti multumesc pentru citire si pentru sfaturi, insa scrierilor mele le lipseste intr-adevar suflul vulcanic, "vâna" cum ar zice omul din popor. De ceva timp scriu detasat, emotia fiind destul de bine camuflata de cuvant. Exista totusi cateva texte care, in viziunea mea, sunt bine realizate, in sensul in care mesajul e unul puternic, personal conturat; se pare, insa, ca d-voastra, cititorii, aveti viziuni diferite, caci textele despre care vorbesc nu au nici macar un comentariu. Asadar, eu scriu, incerc sa ma autodepasesc, dar cititorul e cel care pune eticheta (chiar daca aceasta nu influenteaza parerea mea despre propriile-mi texte; valoarea si-o cunoaste cel mai bine autorul)