ieșisem din biblioteca centrală
am coborât câteva trepte după care m-am așezat
cimentul era rece și fisurat pare-mi-se
tu mi-ai luat cărțile din mâini ca pe două pahare
ți-ai scos geaca apoi te-ai pus lângă mine
cu un oftat
păream fructe culese cu grijă în lădiță
de niște căpșunari
și asta m-a durut parcă
poate e bizar
însă mi-e dor de țara în care locuiesc cu tăria
unei catastrofe nucleare
de oamenii care devin tot mai invizibili tot mai
obosiți tot mai ieftini
printre care și eu
m-am întins încet
îmi treceai degetele prin păr
încercam să îți spun ceva straniu despre patrie
iar soarele pâlpâia ca o lumânare într-un
tort