α
privit de pe lună, pământul nu mai e albastru, ceasurile din urmă l-au transformat într-un animal bolnav
coloana lui se vede de sus un zid galben, doar mâna ta îi tămăduiește durerea, noi
l-am zidit să ne poată duce până în inima cerului, ultim cal troian
fără să-nțelegem că suntem viermi umblându-i prin firide după sâmburi de lumină
în taberele noastre multe e noapte
stai de veghe
singur
sculptându-ți în înalturi o cruce mai grea decât toate malurile
pentru că noi fiii
noi pruncii
o să ridicăm coloana pământului ca un tub de lumină spre ceea ce n-am putut atinge niciodată
și totuși Doamne dacă am răsuci rugăciunile până când ar deveni un filacter
și le-am surpa în noi ?
ne cercetezi somnul cu o atingere a frunții... a fost o vreme când credeam că poezia e o cale spre iubire
dar e o străvezie via appia spre tine
ce luptă inutilă
boală, foame și neputință
ce nebunie să duci războaie împotriva crucii
cu fiecare rând de soldați căzuți prin lagăre de concentrare, în azile, pe fronturi
am luat arma din mâna părinților și am luptat mai departe
sub blazoane regale și steaguri roșii din ce în ce mai bolnavi
armurile noastre ciudate lichefiate în arderea lujerului din candelă brațele noastre își țes o altă cămașă
ia, doamne, mărul acesta și du-l departe
amintește-ți numele meu când peste ani îmi vor lua arma din mâini
sulița cu care îmi străpung victoriile
o tocesc deși o găsesc tot mai ascuțită
dacă atunci când ei vor cuceri cetatea ta cu porțile deschise
îți vei lua și îngerii și aici va fi raiul iar sus
nu va mai fi sus
ci doar un malaxor infernal de pământuri rase și plângeri
raiul e unde ești tu,nu unde cred ei
căci în palma ta soarele își lasă pasta moale să ungă pereții mucegăiți dinlăuntru
Ω
doamne, ceea ce văd nu sunt munți, ci valurile apelor împrejurul corabiei lui noe!
bătrâna lăsă lucrul și ieși afară
în noaptea aceea munții își mișcau bobul de mazăre înfricoșând-o de moarte
auzi un scâncet în prag
nu poate fi un ...poate dorul de el m-a făcut să-l aud
în singurătatea asta nu e nimeni,
nu știu de ce mai împletesc ciorapi...și cui...
se întoarse în casă, prinse ochiurile căzute din andrea că și cum ar fi hrănit gurile
flămânde ale peștilor cu firimiturile ultimei cine
vergelele îi jucau în mâini
când sus când jos de parcă doi pui de mâță s-ar fi dat în legănuț
oftă
apoi închise ochii
simțea cum andreaua îi intră în inimă și o străpunge ieșind pe partea cealaltă cu o corabie
fiecare împunsătură îi amintea de sângele pe care-l văzuse curgând din el
pe cruce
își simțea zdrobite fluierele picioarelor și pragurile mâinii
corabia lăsa un fum de tămâie ... apoi un început de toacă...
vântul icnea poticnindu-se de streașină... se clătina cernind a vecernie
undeva pe drum un condamnat trăgându-și crucea într-o măduvă de lumină
tu?
___________________________
*fotografia aparține domnului Andrei Moldovan, artist român
Comentarii
Virgil -
poza o fi interesanta, dar unde e arta vizuala aici? observ katia ca tot mai mult, desi ti-am atras atentia asupra scopului acestei sectiuni, tu continui sa o folosesti ca un fel de galerie de poze si desene. Nu a fost menita pentru asa ceva. Daca nu intelegi iti recomand sa citesti aici: http://www.hermeneia.com/info/2048
Aranca -
Este o incalcare a Regulamentului sau Katya Kelaro il publica pe Andrei Moldovan: "un Koncept Andrei Moldovan, artist român"?? Ati inceput sa ma plictisiti, doamna Kelaro.
Virgil -
nu este nici o incalcare de Regulament ma tem ca Marina Nicolaev nu cunoaste Regulamentul
Aranca -
16.1. să fie original, adică să aparțină celui care îl publică. În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. Lipsa acestei precizări poate duce la eliminarea textului de către editori sau moderatori. Doamna Kelaro mentioneaza "un Koncept Andrei Moldovan, artist român"
Virgil -
Aranca, aberezi, și pentru insitența aceasta lipsită total de tact ai fost deja suspendată ca editor pe Hermeneia pentru doua saptămîni. Mă tem că nu este de ajuns și că va trebui să prelungesc perioada. Am senzația că unii oameni chiar vor să verifice dacă sînt în stare sa păstrez o atmosferă decentă pe Hermeneia. Va asigur că pot. Îmi este indiferent ce ai tu de împărțit cu Katia sau cu Bobadil. Dar dacă asta te împiedică să mai poți funcționa normal și corect ca editor pe Hermeneia, cu atît mai rău pentru tine. Katia a postat o imagine și a menționat sursa. Mi se pare ceva corect. Poate e o prostie să spui că ăsta e „Koncept” Andrei Moldovan. Și asta cu caraghiosul CA de la kilogram. Dar fiecare probabil postează cum îl duce mintea pe aici. Fiecare se poate face de rîs cu ce bazaconii vrea. Koncepte sau neconcepte. Poate că e și un mic abuz al categoriei de arte vizuale, așa cum am menționat mai înainte. Dar nu este o încălcare de regulament. Au fost și alții care au postat colaje în care au participat și alții și au menționat sursa. Și nu s-a supărat nimeni. De fapt același punct care l-ai menționat acolo precizează că „În cazul unui text la care există coautori aceștia trebuie să detina toti un cont Hermeneia iar numele sau penName-ul lor trebuie specificat. ” Andrei Moldovan deocamdată are contul suspendat (deci are cont pe Hermeneia) și oricît de posibil ar fi ca aceasta să se transforme în anularea definitivă a contului această hotărîre nu a fost luată încă. Așa că pur și simplu Marina Nicolaev fie nu știe să citească fie nu înțelege ceea ce citește. Iar asta e grav. Mai ales venind de la un editor Hermeneia.
queen margot -
aveti dreptate, nu e arta vizuală ci poezie. poemul imi apartine, imaginea a fost realizata de andrei moldovan la mănăstirea Sâmbăta de Sus. In conluzie, textul îmi aparține și a fost inspirat de imagine. Menționez faptul că imaginea nu e trucată iar asta face să fie de două ori mai valoroasă...
Aranca -
Ați completat doamna Kelaro postarea și ați transformat-o în poezie ilustrată de Andrei Moldovan. Aspectul nerespectării Regulamentului rămâne valabil pentru mine pentru că se referea la prima postare de dimineață în care era doar fotografia și doar comentariul "un Koncept Andrei Moldovan, artist român".
queen margot -
doamna Nicolaev, de fapt, dumneavoastra ce doriti? o vanatoare de vrajitoare? mi s/a atras atentia asupra faptului ca fotografia domnului andrei moldovan nu poate constitui arta fotografica. am adaugat textul care e inspirat de imagine (la care nu renunt chiar daca va avea scroll) , am scris din start cui apartine imaginea, nu mi/am insusit niciodata bunul altuia, de fapt, ce doriti? orice prilej de a ma da afara? sincer, eu cred in bucatica asta de hermeneie semnata kelaro, textul nu va ramane poezie decat temporar pentru ca vreau sa scriu proza nu am inca timpul necesar. e urat sa veniti ca un lup din umbra si sa ma muscati, nu va cunosc motivele ascunse pentru care faceti acest joc urat de o bucata de vreme, daca doriti o marturisire publica, intre mine si domnul moldovan nu este nimic, cand am vazut imaginea i/am cerut permisiunea sa o pot publica, am avut acceptul si nu complicitatea domniei sale, e o imagine superba, o viziune sugestiva ca un tablou cu atat mai mult cu cat nu e trucata, deci e naturala si nu modificata cu E/urile artei fotografice. daca intru inceput am postat/o singura cu acea deschidere pe care o pot intelege putini si in genere, cei implicati in spatele unei nedreptati, am lasat/oa vorbeasca singura despre sfintenie si pace; vazand ca nu poate supravietui astfel i/am adaugat textul care de data asta e un apendice al imaginii si nu invers. de ce va deranjeaza ca e ilustrata de moldovan nu ma intereseaza, atat timp cat nu incalca regulamentul, cum nu ma intereseaza daca va plictisesc sau nu, intrucat nu am venit sa va tin companie si nici pe post de bufon, motivele mele pe hermeneia sunt legate strict de arta si de modul in care o lunga perioada de timp domnul titarenco mi/a indrumat pana spre si prin pictura cu cuvinte. insa nu acesta este motivul pentru care azi a pus punct unor lucruri ci faptul ca nu m/ar ierta si nu s/ar ingadui nici pe sine daca ar gresi. nu acest lucru ar trebui sa va ingrijoreze ca moderator hermeneia, ci faptul ca acum nu mai scriu din cauza atmosferei pe care ati creat/o, uitati/va in urma la postari, erau zilnice, apoi s/au rarit brusc.ma puteti cauta pe toate siteurile si rascoli toti autorii, nu ma veti gasi plagiind si nici sub tutela nimanui. eu inteleg altfel decat dumneavoastra destinul acestei imagini smulse de ochiul aparent fara ratiune al aparatului digital, a fost luat dintr/o manastire ortodoxa iar daca vreti sa va mai invartiti in jurul cozii riscati sa va muscati propria umbra si e nu numai urat ci si decadent. cand dau, dau cu toata mana...iata de ce am simtit nevoia ssa intaresc andrei moldovan, artist roman, legati/va de text ca e slab si lasati imaginea unei maini ceresti in pace. daca va satisface, deschid o usa unde sa aruncati cu pietre, se va face un zid in spatele caruia voi lucra mai bine. regret faptul ca ati fost suspendata ca editor, habar n/aveam probabil astfel se explica aversiunea pe care o sincer o simt venind dinspre dumneavoastra. nu va place, desfiintati/ma cu mijloacele artei, pana la urma dl moldovan a fost sanctionat de consiliul herme, ce vreti acum, sa/l scuipati si pe celalalt obraz? credeti ca veti reusi astfel sa/i luati galoanele?mai lipseste sa/i coaseti steaua galbena pe piept! puneti/mi/o si mie! dar de aveti un s trop de decenta, taceti si intorceti/va la poezie, pentru ea ne/am adunat aici.
Aranca -
"pana la urma dl moldovan a fost sanctionat de consiliul herme, ce vreti acum, sa/l scuipati si pe celalalt obraz? credeti ca veti reusi astfel sa/i luati galoanele?mai lipseste sa/i coaseti steaua galbena pe piept! " Mă plictisiți stimată doamna Kelaro, în postura ridicolă de avocat al acestui plagiator. Jigniți "steaua galbenă".
Aranca -
Și mă jigniți și pe mine așa cum obișnuiți și cu alții. Cum vă stă de altfel în fire. Rolul de ingenuă care se autovictimizează nu mă mai impresionează.
queen margot -
de asta mi-am dorit sa fiu barbat cand eram copil, pentru ca am urat momentul cand doua muieri se cearta, au trecut anii si am descoperit ca a fi femeie dincolo de nastere, e un lucru uimitor, dar datorita unor oameni esentiali in viata mea. daca intr-adevar ati fi fost de buna credinta nu ati fi sarit cu comentarii ex-catedra pe textele mele. nnu eu sunt cea care v-am atacat in subsolul paginilor dumneavoastra cu comentarii in spatele carora se poate citi altceva decat intentia de a modera si de a realiza un atelier literar, comentariile dumneavoastra aduc a plimbare cu lectica prin mahalaua saraca a orasului, de unde priviti de sus pe bietii muritori sa le mai articulati un bici pe spinare, caci biciul e una din indeletnicirile favorite ale feudalilor. consider ca v-am acordat suficient timp in aceasta disputa care a plecat de la postarea unei imagini pe care am lasat-o sa vorbeasca singura despre pace, despre dumnezeu si v-a apucat turbarea.
Virgil -
Katia Kelaru, ti-am mai atras atentia asupra folosirii corecte a tastaturii. Te avertizez ca la urmatoarea abatere fie textele, fie comentariile iti vor fi ascunse. Hermeneia nu este si nici nu poate fi un loc pentru neglijenta repetata a cuiva.
queen margot -
Și tu, Brutus?
Virgil -
Katia Kelaru, am senzatia ca ma confunzi cu altcineva. Te rog frumos sa inveti sa folosesti facilitatea comentariilor pe Hermeneia si sa nu o confunzi cu un chat