am sosit aici
așa cum îți scriu aceste rânduri
fără idei fixe,
o moschee albastră
șase minarete înjumătățite de amintirea
unui poet sfânt

împotriva mea însumi mi-am spus iată!
într-o după-amiază culmile au făcut pace
fără a se muta din loc.
Soarele s-a întors în ceramică
scrierea cufică a devenit transparentă

minarete tatuate cu semne

nu a fost vreo închipuire de-a mea...
în tot acel senin împietrit n-am văzut
ființa lipsită de substanță a unui sufi
și nici cele treizeci și două de semne
de pe trupul lui Bodishattva

am văzut lumea diluându-se în ea însăși
am văzut năluci în Gobi
și i-am spus acelui sfert de ceas

perfecțiunea sfârșitului