NOTA: Text vechi. Pe cei care doresc ii invit sa citeasca varianta noua care se gaseste pe Hermeneia la http://hermeneia.com/content/2_discutie_virtuala_despre_pomo_si_empirism...

*

' În textul ce va urma voi încerca sã aflu (sã aflãm) dacã în cadrul nivelului "Realitate micro" se întrevede sau nu o anumitã "legitate" care guverneazã "impredictibilitatea" (altã legitate decât cea propusã de cunoscutele relații de "incertitudine" ale lui Heisenberg). "Impredictibilitate" care, în prezent, a ajuns sã se manifeste cu virulenta și în cadrul nivelului Realitãții "macro-empirice". Pe care ce eu o numesc "Realitate Postmodernã" (și care trebuie sã fie abordatã într-o manierã Postmodernã și nu Postmodernistã)'. Așa se termina textul semnat de subsemnatul în 'Egophobia' (acronim EPH) #6, www.egophobia.ro . Inainte de a-mi onora promisiunea, am simtit nevoia unui intermezzo in Fizica cuantica si Logica (Logicile) paraconsistente. Acest intermezzo va pregati abordarea modului in care Logica budista converge cu unele teorii noi din Fizica cuantica si, mai ales, subcuantica.

*

'Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldați - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - copii - miniștri - pungași de buzunare - hărdaie - bone - doici - trăsuri -muzici - artifiții - fotografii la minut - comédii - tombole - Moftul român nr. 8 - oale - steaguri - flașnete - înghețată de vanilie - fleici - stambă - căni - pelin - călușei - scrânciob: cele din urmă invenție care era și la expoziția americană - pinteni - biciclete - cai - vite - jandarmi - basmale - telegrafiști - nepoate - mătuși - țațe - neni - unchi - veri - văduve - orfani - portretul țarului - "Moartea vânătorului" - icoane - bricege - săpun - lumânări - panglici - prescuri - măcelari - grâu - cofeturi pentru colivă - bețivi - căciuli - cojoace - căpestre - boi - hârâitori - Prima societate de bazalt și teracotă - Stella - sticle - fân - cercuri - doage - buți - plăpumi - saltele - perne - flori - scaune - paturi - mese - beteală - oglinzi - cercei - inele - ibrice - turci - lighene - doftorii de bătături - săpun de pete - madipolon - ace englezești - mere - portocale - năut - floricele - șerbet - răcoreală - Marsilieza - lulele - luleaua neamțului - Deșteaptă-te, române! - sacâz - sifoane - ciucalată - acadele - plesnitori - tunuri - călușari - smochine - păpuși - poame - capul vorbitor - Leul de mare - "Vasilache" - copilul cu trei picioare - încercarea puterii - distracția americană - belciuge - fonografe - războiul român pentru țesut - mingi - urcioare - bere - cruci - Dumnezei - fluiere - alune prăjite - Bragadir - fisticuri - Luther - beigălă - Opler - călăreți - orbeți - birji - schilozi - automobile - zamparagii - guvernamentali - opozanți - Visul Maichii Precistii - Minunile lui sf. Sisoe - Alexe, omul lui Dumnezeu - borangic - țâri - sardele - lămâi - brânză - urdă - cașcaval - slănină - roabe - velințe - altițe - bibiluri - fote - perdele - ștergare - marame - furci - căldări - pirostrii - lopeți - ălbii - copăi - fedeleșuri - porci - mătănii - paiațe - rogojini - parfumuri - ciorapi - iminei - ghete - cizme - papuci - mătăsării - piepteni - drâmburi - darace - cobze - pomadă - clarinete - maimuțe - orice obiect 30 de bani - certuri - chefuri - aldămașuri - tămbălăuri - "Numai 40 de bani ocaua de Drăgășani, vechi veritabil!" - "5 bani cafea gingirlie!" - nuci - sare - salam de Sibiu - "Hop și eu cu Țața Lina! adevărata plăcintă română și cozonaci moldovinești!" - prafuri de pureci - covrigi - roșcove - frânghii - stafide - curele - șei - hamuri - clopote - căruțe - coșuri - bomboane - rahat - muzici - gogoși - pălării - testemele - muște - popi - cocoane - mateloți - impiegați - pensionari - suprimați - popor - seniori - dame - MM. LL. - A.A. L.L. - târgoveți - târgovețe - țărani - țărance - intelectuali - artiști - poeți - prozatori - critici - burgheji - tramcare - tramvaiuri - capele pârlite - jupe călcate - bătături strivite - copii pierduți - părinți beți - mame prăpădite - guri căscate - praf - noroi - murdărie - infecție - lume, lume, lume - vreme frumoasă - dever slab... - Criză teribilă, monșer!'

*

Scuze pentru acest lung, dar savuros, citat caragielesc. Din "Moșii" și nu "La Moși", de același autor (confuzie întreținutã de unele capete luminate de critici literari - nu spun care, persoane însemnate). Citat care creeazã, sugestiv, printr-o enumerare ce pare fãrã sfârșit, o seducãtoare realitate (balcanicã) "magicã", demnã de un Borges - dar cu o altã tehnicã (cea a enumerãrii "haotice", dar extrem de consistente în logica unor alãturãrii ce par alandala) în raport cu cea borgesianã (bazatã, uneori, pe combinatoricã). Și care mã transportã (re-transportã) în propria mea Realitate (rrromâneascã), fãcându-mã și acum s-o simt (re-simt), suspendatã între Occident și Orient. Drept un mozaic a cãrui ordine secretã o ”intuiesc", da nu o pot exprima.

*

Nu altfel pare a putea fi caracterizat, la o primã vedere, peisajul Fizicii subatomuce (cuantice). Evident, o astfel de caracterizare presupune, din partea cititorilor, existența unui anumit bagaj de cunoștințe, destul de general, din domeniul Fizicii sub-atomice. Pe care, sunt convins, cã ei îl dețin. Pentru orice eventualitate, trimit la surse ușor accesibile - atât în putința consultãrii, cât și din punctul de vedere al sugestivitãții și inteligibilitãții expunerii ( dupã 1989: Penrose, 1999; Capra, 1999; Bohm, 1995; și înainte de '89: Heisenberg, 1977; Kastler, 1982; Schrodinger, 1980; Cuny, 1969 etc. și altele asemenea publicate de fostele edituri: Științficã - colecția "Savanți de pretutindindeni" - și Politicã - colecția "Idei contemporane").

*

În Fizica Particulelor elementare (subatomicã) a științei contextului nostru cultural (European-atlantic) se constatã experimental și se vorbește despre: incertitudine (localizarea în timp a unui eveniment este legatã de imprecizia în cunoașterea energiei, iar localizarea în sațiu a evenimentului este legatã de imprecizia cunoașterii impulsului); comportare ambiguã - particulã/undã; complementaritate (care nu rezolvã contradicția - o eludeazã: simplu nominalism!). Cele mai multe particule elementare trãiesc un timp extrem de scurt - timp care, uneori, se aproprie de instantaneitate - în raport cu scara timpului uman; interacțiunile sunt: tari, electromagnetice, slabe și gravitaționale; apar produceri de fenomene de creare și distrugere de particule virtuale (care nu trãiesc suficient pentru a putea fi observate). Clasificarea entitãților din domeniul particulelor elementare este empiricã; cãci proprietãțile lor nu pot fi stabilite pe baza structurii lor - cã d-aia sunt "elementare", deci indivizibile. Singura cale de a descoperi "constituenții" acestora fiind "spargerea" lor la energii înalte; dar fragmentele rezultate nu sunt niciodatã "bucãți mai mici" ale particulelor inițiale ci, pur și simplu, "aglomerãri" noi si specifice de energie. Și astfel conceptele statice de "obiect" și "pãrți componente" nu mai pot fi aplicate. În acest caz, "criteriile" de clasificare se bazeazã pe proprietãți de "simetrie" ( o "simetrie" metaforicã, dinamicã, pentru cã ea nu mai este o simplã "oglindire" ci se referã la "legi de conservare": a "izospinului", a "energiei", a "momentului cinetic total", a unor "sarcinii electrice" abstracte: +/- 1/2, +/- 3/2, +/- 5/2 etc., ceea ce te duce cu gândul la Geometria fractalã). Apar astfel "hadronii" și "barionii". Și, cum mintea umanã este inventivã, se mai presupune cã atât "hadronii" cât și "barionii" ar fi alcãtuiți, totuși, din alte particule ("ultra-elementare") "Quark"-uri, așa cum le-a botezat inventatorul lor Murray Gell-Man, pornind de la câteva cuvinte din nuvela lu Joice, Veghea lui Finnegean, 'Trei quark-uri pentru Muster Mark'. Iar, în fine, astfel de particule "ultra elementare" - pe care, încã, nu le-a gãsit nimeni deși sunt cãutate cu disperare - chiar cã nu mai au "structurã", fiind doar entitãți punctiforme (puncte matematice?! ). Și iar intervine imaginația omeneascã care, se pare, cã nu are limite și acordã proprietãți acestor fantomatice entitãți care, la rândul lor au trebuit - în spirit creștinesc - sã fie botezate: "up", "down", "strange", "colours", "charm", "flavour/aroma". Iar inventatorul (Gell Man) a primit, pentru toate acestea, chiar premiul Nobel - și nu pentru literaturã. Și culmea, rezultatele aplicãrii teoriei sale, par a fi conforme cu experiențele (exterioare), deci "obiective", confundate cu o nouã și, într-adevãr," stranie realitate". Am mai uitat sã spun cã fiecare particulã (elementarã/ultraelementarã) posedã propria "anti - particulã", unele particule fiind - simultan - și propriile antiparticule; și, astfel, a apãrut - chiar și experimental, deci "obiectiv" - mult temuta "anti-materie" care, când nu are ce face și se întâlnește cu materia, știți si dumneavoastrã ce se mai întâmplã (când o anumitã - simultan - particulã/antiparticulã, existã, conviețuind, cu ea însãși, ce Dumnezeului se mai întâmplã ?!. Misterul ãsta chiar cã te poate înebuni!)…..

*

Am hãlãduit, plin de pasiune încrezãtoare, un timp destul de îndelungat, prin "lumea" acestei "Materii stranii" - cum o numește fizicianul Alfred Kastler (Kastler, 1982) - a particulelor elementare. Acum mã plimb prin ea, însã cu un entuziasm temperat de circumspecția datã de încercãrile eșuate de a se gãsi o anumitã ordine, intuitiv resimțitã, în spatele/umbra acestui nou mozaic (ca și al celui caragielesc), ordine posibil turnatã în teorii ce se doreau unificatoare: a "câmpului" sau a diverselor tipuri de interacțiuni. Teorii care, în final, sã fie nu numai explicative, dar și predictive. Și o astfel de circumspecție mã face sã mi se parã cã "realismul magic", de care am mai vorbit, al lui Borges - cu labirinturile și hiper-labirinturile sale, cu textele, hiper-textele și hipo-textele (texte inventate și nu apocrife, ci "virtuale"?!) este, de fapt, un fleac fațã de cel al particulelor subatomice. Și, dacã nu v-a ajuns, încã ceva despre experimentul (mental) ERP (Einstein-Podolsky-Rosen) care, dupã trei decenii de la enunțarea sa, îl face pe John Bell sã enunțe o teoremã. Pe care nu o redau în forma sa extrem de complicatã pentru urechile noastre profane. Dar care afirmã, sus și tare, cã în cazul a douã particule elementare care au inter-acționat vreodatã, orice nouã acțiune ulterioarã asupra unei dintre ele se re-simite (transmite) instantaneu și asupra celeilalte, chiar dacã, de exemplu, una este pe pãmânt și alta pe Lunã. Și, culmea, aceastã teoremã își demonstreazã, experimental (prin experiment exterior, "obiectiv"), validitatea (mã feresc sã spun "adevãrul"). În fine - și cu asta încerc sã termin cu domeniul particulelor elementare - nu pot sã nu amintesc de efectul de "super-poziție". El se poate "descrie" dar nu și "explica", din punct de vedere matematic, prin introducerea, puțini știu, de cãtre Cardan, a numerele complexe (cu partea lor "realã" și cea "imaginarã"). Cardan, care nu a inventat numai "axul cardanic". Efect de super-poziție despre care Roger Penrose (Penrose, 1999) ne informeazã: 'Nu putem spune, în limbajul obișnuit, ce înseamnã pentru un electron sã se afle într-o stare de superpoziție în douã locuri în același timp (s.n. G.M.)….Trebuie sã acceptãm pentru moment acest tip de descriere [și realitate] pentru sistemele nivelului cuantic. Astfel de super-poziții constituie o parte importantã a construcției actuale a micro-lumii și ne-a fost relevatã de Naturã'. Ceea ce aruncã, pur și simplu, în aer, orice încercare de a ne imagina cã "undele" sunt doar o interpretare a probabilitãții statistice de apariție a unei particule elementare !.

*

Și acum, pentru cã mã consider un "postmoderndern" și nu un "postmodernist" care refuzã orice sistematizare (aceasta, sperând el, sã rezulte din context printr-o interpretarea individualã) sã încerc totuși sã-mi sistematizez unele pãreri în legãturã cu "realitatea cuanticã" (despre care am vorbit anterior "babilonic"), dar și cu alte subiecte adiacente, strâns corelate cu aceastã "realitate".

*

1. Se afirmã cã, în lumea cuanticã, care se întinde de la lungimea de undã a particulelor subatomice (electroni, protoni, neutroni etc.) și pânã la lungimi de undã de 10 la -33 cm ('dincolo de care noțiunile de "timp" și "spațiu", așa cum le cunoaștem, ar fi înlocuite cu unele care, în prezent, nu pot fi specificate' (Bohm, 1995) (pânã în prezent, experimental, s-a ajuns numai pânã la 10 la -17 cm), observatorul este acela care stabilește condițiile de mãsurare, iar caracteristicile obiectului vor fi în bunã mãsurã determinate de condițiile decise de observator. Odatã cu modificarea acestor condiții se vor modifica și proprietãțile obiectului studiat. Și, în acest caz, te întrebi dacã Baudrillard (Baudrillard, 1994), care spune - referindu-se la "Realitatea macro-empiricã" cã 'este o târfã' - nu are dreptate, mai ales atunci când ne referim la nivelul "Realitãții micro-empirice"? Adicã, dânsa (târfa) ne aprobã, confirmându-ne experimental teoriile noastre "predictive" pentru a ne înșela, gâdilându-ne orgoliul visului nostru de "stãpâni", pentru a deveni sclavii ei?
2. Fizica cuanticã pare a fi ultima încercare, disperatã, a Modernismului (luminismt) "rațional" și "obiectiv" de a salva PREDICTIBILITATEA științei, asumându-și pânã și riscul relaxãrii acestei predictibilitãți prin admiterea probabilitãții statistice. Încercare contrazisã chiar de efectul de "superpoziție" și de teorema lui Bell - demonstrate prin experiențe (exterioare) deci "obiective". Mai mult, aceastã încercare deschide, de fapt, tocmai ea, Cutia Pandorei a IMPREDICTIBILITÃȚII. Impredictibilitate care, nu o sã obosesc a afirma, se manifestã, în prezent, din ce în ce mai virulent și la nivelul "Realitãții macro-empirice", odatã cu explozia comunicațiilor și a Internetului în cadrul Postmodernitãții în care trãim (vom vedea, la sfârșitul acestei serii de texte, publicate in 'Egophobia', cum se explicã acest lucru).
3. Impredictibilitatea a condus la apariția unor teorii noi: cea a Catastrofelor cu "atractorii ei stranii" (R. Thom), a Sistemelor Disipative (Prigogine) și a Auto-organizãrii, a Haosului (James York, David Ruelle - F. Takens, Edward Lorentz), a Fractaliilor (Mandelbrot) etc. (Boutot, 1997), care, "explicã", post-mortem, de ce s-a întâmplat "ceva" cu totul neobișnuit - numit, de obicei, o "singularitate" (de exemplu unele "ruperi" de simetrie din Fizica cuanticã, pentru cã tot am vorbit atât despre ea), dar nu și care vor fi evoluțiile ulterioare și când anume - dacã nu cu exactitate, mãcar statistic - se va mai repeta acel "ceva". (Pentru cã tot a venit vorba: nici un "futurolog" nu a prevãzut, la nivel "macro", cãderea Comunismului!).
4. Nu altfel stau lucrurile în domeniul Logicii. Deoarece începuturile descoperirilor din Fizica cuanticã se suprapun cu apariția Logicii polivalente. Care, extrem de rapid la scara timpului istoric uman, a condus la spargerea logicii "clasice", pe tãrâm "aplicativ", în tot soiul de "logici (mai mult sau mai puțin) paraconsistente": "Logica cuanticã", cea a "paradoxurilor", a "non-liniaritãții", cea "sub-structuralã", cea "probabilisticã" etc., etc., etc.. Jonglând, formal, cu seturi de axiome/principii noi (e.g. înlocuind unul sau mai multe dintre principiile aristotelice: cel al "necontradicției" cu cel al "complementaritãții", cel al "identitãții" cu cel al "diferenței", cel al "terțului exclus" cu cel al "terțului inclus"…Sau "inventând" principii noi, cum ar fi cel al "exploziei" sau cel al "ubicuitãții" - nu știu dacã vre-o logicã "paraconsistentã" a fost, încã, construitã pe un astfel de principiu, dar ea, musai, ar trebui sã aparã - dacã nu a și apãrut - ținând seama de efectul de "super-poziție" în cadrul cãruia una și aceiași particulã elementarã chiar se aflã, în mod "real" și nu "statistic", în mai multe locuri, sumultan). Și aceste lucruri se întâmplã oricând o nouã fãrâmã a "realitãții" (macro sau mico) este investigatã "experimental-obiectiv" și nu mai seamãnã cu alte "fãrâme" investigate anterior. Iar pe planul Logicii însuși (de fapt în meta-logicã) care ar trebui sã fie, mãcar el, "consistent" (cât de cât) chiar logicienii "paraconsistenței" dau o definiție destul de ambigua acesteia, așa cum rezultã din urmãtoarele: 'Termenul de "paraconsistențã" a fost creat de Miró Quesada ….În limba englezã prefixul para are multe semnificații. Din câte mi-a spus Newton da Costa, sensul pe care l-a avut Quesada în vedere a fost cel de cvasi, ca în cuvintele "paramedic" sau "paramilitar", deci "paraconsistențã" ar însemna ceva de genul "asemenea consistenței". În ceea ce mã privește, am presupus mereu cã "para" din "paraconsistențã" înseamnã "dincolo de", ca în "paranormal", de pildã, sau în "paradox" (dincolo de opinie)' (Iancu Lucică & all, 2004). Termenul de "paraconsistențã" desemneazã, de fapt, un concept atât de vag încât poate subsuma orice nouã instanțã de "logicã" particularã (specificã unei fãrâme nou descoperitã de "realitate" pozitivist-empiricã) Ceea ce ne aruncã într-un 'vag mai vag ca vagul ei vagin' al dusei (de pe lume) prostituate Rãsturnica (Ion Barbu) care, prin moarte, devine din ce în ce mai inconsistent (sau "paraconsistent"). O simplã remanențã ("virtualitate"?! - "realã" în termeni postmoderniști) care, ca orice remanențã tinde sã disparã sau, în acest caz, sã re-aparã poate, schimbatã, "curãțitã" de zgurã, concretizatã în ritul și ritmul fecunditãții cosmice. Într-un fel, dar numai într-un fel, ca și mulțimile "vagi" (fuzzy), cu logica lor asociatã în cadrul cãreia teorema de incompletitudine a lui Gódel - care, cât de cât, mai dãdea o șansã Logicii, în general - își pierde din "consistențã", devenind aproape "inconsistentã", i.e. "paraconsistentã" (Iancu Lucică & all, 2004). Și, accentuez, numai într-un fel în cazul fuzzy-smului în raport cu fertilitatea, deoarece mulțimile fuzzy nu ascultã de mitul "eternei reântoarceri", ele devenind complet evanescente, ducând la disoluție. Și uite așa, Logica devine cel puțin "autistã" la nivel pragmatic (fiecare nou petic de realitate descoperit își are propria "logicã") sau, și mai grav, schizofrenicã la nivelul Meta-logicii, propunând o exprimare proprie unui "delir sistematizat" studiat de psihiatrie care, evident, relevã o "logicã" ce pare foarte "consistentã", însã deviantã. Mai mult, la acest nivel, "paraconsistența" are pretenția de a fi chiar "neutrã" fațã de filosofie, științã și matematicã (a se vedea, de exemplu Logica sau, de fapt, Meta-logica "neutrosoficã" a lui Florentin Smarandache) ceea ce îi conferã, în plus si o tentã autistã. Și toate cele de mai sus fiind justificate de logicieni prin faptul cã, totuși, la nivel pragmatic, Logicele "paraconsistente" își dovedesc "aplicabilitatea" mai ales în cadrul "Inteligenței Artificiale" (IA). Care, fie vorba între noi - mulți aud de ea și sunt seduși, dar puțini cunosc - nu prea a dat și nici nu sunt speranțe justificate sã dea rezultatele scontate; mai ales în domeniul "procesãrii limbajului natural" (al traducerii automate) - dar nu numai, cu toate investițiile bãnești uriașe fãcute - domeniu în care, atunci când (IA) se întâlnește cu figurile de stil (îndeosebi cu metaforele, metonimiile și oximoronurile), "dã" pur și simplu "chix" - iertatã-mi fie exprimarea neacademicã. Și asta atâta timp cât (IA) este implementatã pe actualul tip de calculatoare (digitale), fundamental lucrând numai cu 0 și 1, adicã bazate pe o Logicã Boole strict binarã, ce respectã cu sfințenie cele trei principii de bazã ale Logicii aristotelice: identitate, necontradicție și tert exclus - fiind, la rândul sãu, "curat artificialã". În parantezã fie spus, Matematica purã, singura, pare a scãpa acestei degringolade, provocate de exacerbarea unui pozitivism empirist, bazat pe experimentul "exterior", "obiectiv", cãci se vede eliberatã de pretențiile fundamentaliste (axiomatizante) ale Logicii, urmându-și propriul drum al unei autoconsistențe misterioase, în mãsura în care nu prea mulți matematicien, dar încã destui ca sã nu disperãm, se bazeazã în continuare pe ceea ce numim "intuiție" (matematicã) și nici mãcar pe "logica intuiționistã" (oricât s-ar apropria ea de "explicarea inexplicabilului" matematic, rãmânând totuși departe de acesta).
5. Cineva ar putea contra-argumenta, contrazicând cele de mai sus, folosindu-se de realizãrile, bazate pe nano-tehnologii, ale micro-electronicii și, mai ales, de cele ale micro-biologiei care, nu este așa? , se bazeazã tot pe experimente exterioare, deci "obiective". Tocmai despre aceasta voi încerca sã vorbesc dupã ce voi prezenta "Legea Originației Dependente" care stã la baza Logicii Budiste. Dar asta in cadrul unor numere viitoare ale revistei 'Egophobia'.

*

Cineva vorbea tot timpul. Când nu avea cu cine, vorbea singur. Și îl apuca durerea de cap. Într-o zi, aflându-se într-o astfel de stare mizerabilã, s-a dus la un cunoscut. Dupã ore de vorbãrie neîncetatã, în timp ce interlocutorul îl asculta cu rãbdare, constatã surprins: Mi-a trecut durerea de cap!. Rãspunsul celui care numai a ascultat Da, dar m-a apucat pe mine!.

*

Cu tot caracterul umoristic (poate dubios) al anecdotei, ea ar dori sã fie un "switch", un mic șoc (deconstructiv), care sã vã provoace o relaxare pentru a vã depolua de "durerea de cap" pe care, probabil, v-am transmis-o pânã acum. Și, cu mintea limpezitã, sã încercãm, împreunã, sã vedem și sã înțelegem altfel lucrurile. Și anume, prin prisma nouã (pentru noi) oferitã de Logica Budistã prin așa numita "Lege a Originației [barbarism, dar in spiritul textelor budiste; mai sugestiv decât termenul corect, în limba română: Originei] Dependente" care, cu peste o mie de ani înainte, vorbește mult mai clar și mai consistent - decât o fac unele "teorii" ale Fizicii (noatre) cuantice cu "logicile" asociate - despre lumea subatomicã si subcuantica și despre realitatea acesteia. Si, culmea, ultimile teorii în cadrul Fizicii cuantice si, mai ales, subcuantice: "Teoria parametrilor ascunși" (David Bohm), "Matricea S - conceptia bootstrap" (Geoffrey Chew), "Teoriile Corzilor și Supercorzilor" (Brian Green si altii) etc. o confirma, revenind la o concepție unitară, integratoare. Despre o prima abordare a concepției Budiste si, implicit, a Logicii budiste, am încercat să vorbesc în eseul 'Postmodern versus Postmodernism - Este Existența reală? - Context cultural european-occidental si Budismul ' publicat pe 'Agonia' la http://www.agonia.ro/index.php/essay/161834/index.html (textul este in curs de aparitie si pe 'Egophobia' # 9, www.egophobia.ro). Efectiv despre "Legea Originatiei Dependente", dar nu numai (in Budism), voi incerca sa vorbesc pe larg in alte numere viitoare ale 'Egophobiei'.