Ela -
lui Mihai Leoveanu
michel scrie poeme despre păsările roșii
nu le pot citi
zboară umbrele fără aripi
dintr-o respirație în alta a literelor și
încerc să le cânt
seara la șase
închipuindu-mi că sunt orga
de la notre-dame
michel are în loc de cărți un passe-partout
și nu iubește muzeele
nici anticariatele arhanghelilor
schițează doar
câte un copil de albastru
se crede tatăl culorilor
nu mă aude când tac și pictez
vitralii pentru oameni
Poezie:
Comentarii
alma -
Deosebită atmosfera creată în poemul tău, de la "păsările roșii", la "respirația literelor", dincolo de care se aude orga și, prin "vitraliile pentru oameni", se văd umbrele, pentru că doar ele pot zbura fără aripi. Cred că versul "nu le pot citi" necesită a fi lucrat (de adăugat o locuțiune adverbială?).
Virgil -
textul mi se pare așa și așa. m-am împiedicat în "dintr-o respirație în alta a literelor" și "închipuindu-mi că sunt orga" iar "vitralii pentru oameni" mi se pare prea pretențios. mi-a plăcut "tatăl culorilor" dar ca întreg textul este nehotărît între muzică ("cînt", "respirație a literelor", "orga"), pictură ("păsările roșii", "copil de albastru", "schițează", "tatăl culorilor", "pictez vitralii") și artă în general ("scrie poeme", "cărți", "muzee", "anticariatele arhanghelilor"). senzația pe care am obținut-o este confuză. cred că ar putea fi scrise 2, 3 texte cu ideile (incipiente) de aici
Ela -
Alma, mulțumesc, la ora când am scris acest poem, tehnica era undeva suspendată între două respirații. Mă voi gândi. Și într-adevăr, umbrele se lasă astăzi zborului, viața încă palpită. Cântecul a fost ascultat. Mulțumesc. Virgil, în acest poem se îmbină, da, mai multe arte și mai multe planuri. Nu cred că este pretențios acel "vitralii pentru oameni", depinde printre ce oameni trăim, întotdeauna, și ce om/întâmplare/lucru te inspiră atunci când scrii. Nu știu de unde și de ce confuzia ta, fiindcă este una din cele mai clare poezii scrise de mine în ultima vreme, iar faptul că îmbină elemente din muzică și pictură este doar o deschidere. Și nu folosesc doar eu această deschidere spre arte în poezie, dimpotrivă. Aș spune că sunt chiar învățăcel față de poeții care scriu astfel. Da, se pot scrie două-trei poeme începând de al ideile acestuia, ai dreptate. Mulțumesc pentru impresia ta.
Călin Sămărghiţan -
Poezia ta mă trimite... știu că am în bibliotecă o carte cu poezii ale lui Michelangelo. Despre el e vorba? ............ Da; nu am găsit despre păsări roșii, dar am găsit alte lucruri frumoase. Uite ce scrie în 1524: "Otrăvii risipite din săgeată o poartă i-am făcut din ochi, năvală să dea prin ea: din amintire-o poală, un cuib privirii dulci ce mă desfată, și foale mi-am făcut din piept, să scoată suspine, și din suflet nicovală." (trad. Eta Boeriu)
Imparateasa -
Imi place enorm respiratia literelor ca si cum ar fiecare ar crea o senzatie, o imagine, o reflectie in om. Michel, creatorul de frumos, se sprijina pe semne. Sufletul tau le ghiceste altfel, intorcandu-le rosturile spre neinteles. Asa e cu spiritele aparte, ele incearca simtirea mereu din alt unghi. Aud orga, Ela..
Ela -
Călin, trimiterea ta este binevenită, mulțumesc. Mi-ar plăcea să dețin în bibliotecă poezii de Michelangelo, deocamdată am albume. Poemul a avut ca inspirație: un poet, un sculptor, o pictură, o catedrală și un concert de Bach, într-o seară când se vestea suspendarea unor respirații. din fericire, suflarea este vie și astăzi. Adina, Michel, creatorul de litere-vii, cel care își are și numele pe zidul unei biserici ajutând la înălțarea ei, simte litere așa cum își simte condorul zborul. Pasărea roșie este un tablou. Într-o zi poate voi putea să îi dau liniiile aici. Mulțumesc.
Hanny -
Daca Michael ar fi auzit ce pictezi tu pentru oameni ar fi putut el ,oare sa scrie poeme despre pasarile lui rosii? pe lume exista o justa impartire a suferintei Ela. Cine e tatal colorilor nu poate sa fie orga la notre-dame, dar e bine cind se completeaza .si ce poate de fapt sa fie mai frumos decit un cap de copil? fie si de alabastru?
Ela -
Hanny, să îl lăsăm pe Michel să fie tatăl copiilor, eu doar îmi închipui că nu mai sunt om, ci orgă, cânt Bach la șase seara și oamenii intră în tihnă pentru o slujbă. Știi, mi-ai amintit de un alt sculptor: Rodin, "Cap de copil"... Frumos, e sculptorul pe care eu cel puțin îl admir cel mai mult. Și Michel încă scrie poeme despre păsările roșii... orice aș picta eu pentru oameni. De-aș scrie într-o zi măcar pe sfert din cum scrie el, aș deveni măiastră. Așa, sunt doar o încercare de a fi. Nici măcar orgă. O închipuire. Atât. Mulțumesc că ai văzut și alabastrul la locul său.
Hanny -
Ela fiecare este cit poate cu speranta sa fie mult altfel si de fapt fiecare greseste fiindca este mult altfel de cit se vede.Mult mai bine altfel. Tu esti orga si Michael tatal copiilor de alabastru. altfel ar fi foarte ciudat . Nu poti spune copil de alabastru fara sa ma trimiti la Rodin asta poate fiindca pe Michael nu-l cunosc.Si bach se cita la sase seara sau se cinta asa la Biserica neagra acum nu mai stiu, sper sa fi ramas la fel .
Ela -
Luana, Bach se ascultă în tine, singura catedrală. Altfel nu l-ai auzi nici în biserica neagră, nici în notre-dame, nici într-o sală de concerte. Mulțumesc pentru Rodin; Michel e doar o invenție, pentru a se potrivi în contextul poetic. Și pentru a trimite astfel și la arhanghel, și la sculptor, și la un om.
Hanny -
Stiu Ela ca Bach e-n noi ca si Michael ori pruncii de alabastru. Totu-i in noi si-apoi -spre - altii.Asa cum cele de mai sus au venit de la tine la mine intr-o seara cind Bach era destul de departe si-o coloana a infinitului se-ncrucisa cu pasarea de foc cazind in final amindoua (pina la venirea ta ) intr-o groapa de ridicol pe care numai Bulgarkov imbinat cu Ilf si petrof ( fara fond sonor) ar fi putut-o imbina:)Dupa aia a izbucnit patetica. h