Scenetă oarecum în “K”

O cantină la un colhoz. Kostea de la “diribau”, asudat și plin de praf, intră și dă să intre în bucătărie. Katea, “dejurnaia”, îi iese înainte.
Katea: Tî kuda?
Kostea: Na kuhne.
Katea (vigilentă): Stoi! Kto tî?
Kostea: Ia kamandir.
Katea (pufnind în rîs neîncrezătoare): Kakoi kamandir?
Kostea: Kamandir karaulî.
Katea: Hm! Kak tibea zavut?
Kostea: Kostea.
Katea (întinzîndu-i mîna): Katea!
(Își strîng mîinile tovărășește)
Kostea (face semn cu mîna la gură): Katea, kușat’ nado!
Katea: Nicivo kușat.
Kostea: Kak nicivo?! (disperat): Katea, Katiușa! Kușat’, kușat’ nado.
Katea (neînduplecată): Nicivo.
Kostea (schimbînd foaia): Katea, tî kalhoznița?
Katea: Kaneșno. Ia kambainerka i kasirșa.
Kostea (iluminat): Katea, tî kulturnaia, krasivaia! Katea…
Katea: Ni-ci-vo!
Kostea: Katea, kaketka, ne kaprizniceai! Șto tî, kinozviozda?
Katea: Kapustu dam, kartoșki i kașu.
Kostea: Katea (se apleacă la urechea ei), a kalbasa, kampot, a?
Katea: Ni-ci-vo!
Kostea: Kaniak, a?
Katea: Niet. Kvitanția nado. Kamandir korpusa kritikuet menia.
Kostea: Katea, Katiușa… Kilo tol’ko!
Katea: ?!
Kostea (resemnat): Ai, kakoi kașmar!
Katea: Kaneț! (apoi sieși) Aista-i greu de cap, bre!
Kostea (sare din loc mirat la culme): Da’ ce, ești moldovancă?
Katea (mirată și ea): D-apăi cum?
Kostea: Ăleu! Și eu ziceam că…
Katea: D-apoi și eu ziceam că ești rusnac.
Kostea: Na-ț-o bună!
Katea (după o scurtă meditație): Stăi olecuțîcă. Mă duc la kuhne să-ți aduc o hașchină de slănină.
Kostea: Da’ o butîlcă?
Katea: S-a găsî ș-o butîlcă.
Kostea: Katea, tî karaleva karalev! (Rămînînd singur): Ai, kakaia krasavița!
Cortina

Monumentul