sebi -
te-am înmormântat
senin
într-o aruncătură
de frază
prin clopotniţe vechi
cerul risipea
fum pe dealuri
în grădină
toamna aluneca din copaci
duminica
îşi curgea dimineţile
din calendare
peste capete plecate
ne iubeam în via bunicii
pe dantela frunzelor
ne iubeam peste gâze
ierburile erau lumânări
amare neaprinse
sub noi doar pământul reavăn
aştepta ca un paianjen
de atunci te caut
pretutindeni
doamne
te-am înmormântat în octombrie
în coşul pieptului
îmi amintesc
treceau şcolăriţe spre cursuri
dacă ar fi ştiut unde eşti
ar fi plâns
gândurile mele se duc
ca un ciopor de mioare
în câmp nesfârşit
Poezie:
Comentarii
nu cred că e neterminată metafora.
sebi -
nu cred că e neterminată metafora. cum e un paianjen? eu îl văd mereu la pândă.
aici aveţi dreptate, dar în sensul că e "trezvie". stare de priveghere duhovnicească, trezire a sufletului, de gardă a fiinţei umane faţă de condiţia lui. sau pe aici.
nu mă supăr niciodată pe oamenii cu care dialoghez.
prezumez întotdeauna buna
sebi -
prezumez întotdeauna buna intenţie.
bine, aşa găsim o sumedenie de asocieri. mie paianjenul mi se pare,însă, asociat în primul rând cu starea de pânda. pantera, de exempu, cu saltul, elefantul cu masivitatea, etc.
Mie poemul mi se pare slab către
margas -
Mie poemul mi se pare slab către ilecturabil până la capăt pentru că incipitul nu este inteligibil, continuarea este în cel mai fericit caz banală iar sintagma 'de atunci te caut pretutindeni doamne' cu d mic este un clișeu mare cât casa poporului. Poate 'de atunci și eu te caut pretutindeni doamne' ar mai merge un pic dar nu vreau să fac nicio sugestie de îmbunătățire pentru că poemul este foarte slab, nu are o construcție lirică viabilă iar limbajul folosit este complet outdated.
Acest poem este o ratare literară.
Părerea mea, pe care desigur mi-o asum.
Margas
cum se spune,
sebi -
cum se spune, încăpăţânarea cea bună. ca scop.am revenit pe text. mulţam.
adaugio: mesajul de mai sus se
sebi -
adaugio:
mesajul de mai sus se adresează d-nei Cristina Ştefan.