Mi s-a dublat varsta
de cand ne-am aruncat
fiecare
bagajul in vagoane paralel randuite:
al tau, rucsac galben ostoit de margarete,
al meu, poseta rosie croita-n asteptare.

Undeva
te trezesti
odata cu lacul,
ai paloare adanc
plantata dupa ureche,
ma inlantui
sub dus
de parca as fi fecioara la rau,
te presimt
alegoric tragand stelele-n jos,
mi-e surplus
baia de lumina ce-o dospesti in pantecul meu,
eu,
cea neinvatata cu soarta.

Cinele
au aer de farmacie,
atat de curat ma degusti.