Menuet pe corzile timpului
viața orașului destinul orașului
astăzi emblema și stîlpul forjat
printre ziduri năpădite de mușchi și licheni
bîntuie spectrul dimineților migratoare
bustul Thaliei în mantia 1909
migrene mai vechi
rod neștiute lemnul mobilelor
din vitrina negustorului de antichități
euforia duhurilor fitoforme din sticle
tradusă în limbajul unor linii ovoidale
mișcătoare fluide
o trecere din anotimpul urban
în cel antropomorf
dinspre munți
dulce amar răsăritul
aburind aur pe cale
ochiul lăuntric incendiind
stea pajură floare
sat templu ancoră port orologiu
ora ghicitului în bobi de lumină
menuet cu circuit închis.
Poezie:
Comentarii
nepotul lui rameau -
In 1909 bateam maidanele unui oras din lemn. Se cintau menuete la clavicord cu doamna imbracata in negru dantela chip. Dansurile aveau gust de razboi, fara cizme nu eram primit. Tot in anul acela ma indragostisem lulea de o studenta la arte incerte, dar zestrea ei mica .. intelegi. In rest a fost un an bun pentru anticari, toti cumparau busturi ...
Younger Sister -
''How light tthe strain when, decked in vernal bloom Thalia tuned her lyre of melody'' Adrian, după lunga sa perioadă de decadență, cam de prin 1900 încoace, studenta aceea a înțeles în sfîrșit cum merge lumea și de dragul decenței a început să se mai aranjeze și ea. Nu mai poartă nylon, poartă top nou din denim și-i stă destul de bine. Îți mulțumesc pentru că ai dat curs invitației la o plimbare prin piațeta cu emblemă și fier forjat, în zorii acestui oraș a cărui viață își urmează destinul, înțelegîndu-l, asumîndu-și-l. O seară de muzică ar încununa victorios o zi de mai cu salcîmi și magnolii...
Doru Lubov -
puteai să scoți mai mult de aici, subiectul e generos te sfătuiesc să mai scrii pe tema art nouveau, dar după ce ți-ai spălat înainte ochii o oră cu afișele lui gustav mucha... :) poemul mi se pare incitant, ca o parfumieră din sticlă verde închizând fumuri lascive, dar mi-a lăsat senzația de incompletitudine...