am intrat într-un soi de uitare
fetiţa din mijlocul străzii se-nvârte
împrăştie corcoduşe verzi
zgârietura din piele te repetă de zeci de ori
pe vremuri
în curtea blocului tăiau animale
tante zicea că oamenii se joacă de-a ceasul rău
noi ne-ntrebam de ce oare în jucării
se repetă totul aşa cum e
făcusem un loc sacru injun
prin albul pereţilor treceau canoele ocolind
lumina se punea ca o husă
în fiecare zi
un cântec îşi împingea tulpina prin pământ
de parcă ne-ar fi pus la loc în picioare
aveam un pick-up de lemn în care ascundeam
pozele lui frate-meu în rochiţă
şi-un pumn de bile de sticlă
când unchiu Alexe şi-a pierdut mâna
ne-am jucat cu mingi colorate
pluteau pe apă la vale, pe tante
o ţineau de cot să nu cadă
ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul
ar fi fost altceva
poate casa aceea ar fi stat pe bile de sticlă
şi frate-meu m-ar fi luat de bucurie
pe ghidonul bicicletei
tante zicea că e bine
să îţi pui cămaşa invers
când sare pisica cu gheara întinsă
nu mai e timp de nimic
doar picurul nedesluşit al apei
cum ai vărsa din greşeală
paharul cu bulb
aveam un loc sacru injun
ne ieşea mereu altul
toceam cu încetul pe degete
solniţa de hârtie făcută de tante
Comentarii
Un poem care mi-a mers direct la
batori -
Un poem care mi-a mers direct la suflet şi nu e lucru puţin.
Citez o strofă care m-a atins în mod special:
"când unchiu Alexe şi-a pierdut mâna
ne-am jucat cu mingi colorate
pluteau pe apă la vale, pe tante
o ţineau de cot să nu cadă
ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul"
Pentru ultimile două versuri din această strofă, măcar pentru atât şi tot ţi-aş fi lăsat o peniţă de nu ar fi trebuit să şi explic de ce aşa şi nu altfel.
"ar fi fost altceva
de-ar fi atins odată pământul"
Un poem deosebit. Te felicit.
multumesc, silvia. aveam mari
caminante -
multumesc, silvia.
aveam mari indoieli in legatura cu poezia asta, de fapt intotdeauna am, cate-o surpriza ca asta ma face sa merg mai departe. in fiecare zi imi spun ca ma opresc, probabil ca greseala e ca-mi spun. :o)
"fetiţa din mijlocul străzii
batori -
"fetiţa din mijlocul străzii se-nvârte" - mă învârtesc/se învârteşte;
Alexe şi-a pierdut mâna/ne-am jucat cu mingi colorate/
pluteau pe apă/la vale/ pe tante o ţineau de cot să nu cadă/
ar fi fost altceva/de-ar fi atins odată pământul"
Îmi place în mod deosebit imaginea unei mingi colorate, curgând pe apă, la vale (deşi e mai greu să curgă în sus, nu este nicio problemă, şi cerul este in sus şi totuşi când îl scriem, în scriem cu tot cu "sus"). Apoi, mingile colorate ale lui Alexe îi dau putere lui tante, pentru că nu sunt nici albe, nici negre: "ar fi fost altceva/de-ar fi atins odată pământul". Foarte frumos şi sugestiv acest cadru prins de "cotul lui tante": "o ţineau de cot să nu cadă" - imaginea durerii bine redată printr-un simplu care atinge nervul.
Felicitări!
da.
moi -
da. imi pare bine ca te-am citit cristina. iar metafora bilelor de sticla - waaaw - ce sa zic... si jocul tau cu ele :)
aproape ca te invidiez pentru imaginatie pe care o ai.
am sa-ti dau o penita pentru darul pe care-l ai de a crea lumi fantastice, povestiri care, daca sti sa rasucesti cheita il ele, ai senzatia ca aproape se revarsa peste lumea ta.
congrats!
silvia, multumesc inca o data, ce
caminante -
silvia,
multumesc inca o data, ce senzatie de usurare cand ceva iese, macar pentru cativa oameni, asa cum ai vrut. de-o vreme ma inteleg atat de greu cu lumea incat e mai mare mirarea cand reusesc sa comunic. sper sa mai "stam de vorba".
oana, venind din partea ta, penita
caminante -
oana,
venind din partea ta, penita nu numai ca ma bucura, dar imi da sentimentul ca ceva din mine nu s-a pierdut. ce bine.