mi se pare un text care ar fi putut sa fie bun dar parca are cite o problema in fiecare strofa (poate cu exceptia ultimei). "se opresc în ochii mei oile negre rumegătoare" ---- mi se pare ca suna aiurea sa ti se opreasca oile in ochi desi incerc sa inteleg ce urmareste "un cal în grădina bunicii are mereu ochii încercănați de zbor" ---- cal cu ochi incercanati (si mai ales de zbor) - imi suna relativ melodramatic sau (ca sa fiu circotas) oarecum optzecist "aduceri aminte grăbite ca cireșele în guri flămânde de copii" ---- imi place ca nu exista un verb explicit, poate ca ar fi fost bine sa lipseasca si "ca" in versul doi, si cred ca as fi renuntat si la "grabite" care nu prea se potriveste cu meditativul "aducerile aminte". de fapt "grabite" si "flaminde" reprezinta o redundanta a sensului care poate nu era neaparat necesara "linistea de pe obrazul bunicii se așază în copacii cu lună plină" ---- poate cea mai buna strofa dupa parerea mea dar poate ca verbul "aseaza" este prea puternic pentru ce vrea sa spuna. nu stiu cu ce l-as fi inlocuit. "acum ochii mei poartă întunericul altui oraș" ---- strofa interesanta in intentia subtila de a pune in contrast pacea spatiului pasnic (aproape in stil samanatorist) din satul copilariei in contrast cu "celalalt negru" al orasului, atit de diferit de "negrul oilor". Text care intentioneaza mult. Poate ca repetitia elementului casnic al bunicii introduce o vaga senzatie de "literatura pentru copii" care in acest caz nu cred ca a fost intentionata si nici nu cred ca face bine economiei artistice a textului. parerea mea.