ygrene -
mă fată pepenii cresc
rosii
la soare
ia șuriu’ din chimir
linge rugina
și taie
nu-n coajă fă
taie direct în măruntaie
sau mușcă
mușcă până-ți curge zama
în căușul gâtului
să-ți bea pruncii
dulceața
mușcă așa cu poftă
cum îți mușcam eu țâțele
de țâșnea sângele cald amestecat cu lapte
ți se scurgea pe pântec pe pulpe
pe glezne
de se săturau mâțele
din carnea ta
nu scuipa femeie semințele
ține-le-năuntru până s-or ivi zorile
întinde-te goală în bătătura și-așteaptă
să intre soarele-n tine
ți-am zis că bostanii cresc
roșii
la soare
Poezie:
Comentarii
Nelu Jorz -
Nicoleta, un text interesant, germinând, întrun epos folcloric, descântecul, ritualul. Contopirea cu vegetalul, inseminarea, redată foarte plastic, în final, susține întreaga construcție. Cu amiciție,
bobadil -
De acord cu Nelu, insa cred ca abordarea este cam comerciala, nu stiu de ce simt ca autoarea nu se ia in serios in acest text si vrea doar sa se "vanda" Ei bine, asta i-a reusit. Textul insa e interesant si bine construit. Te mai citesc, Andu
ygrene -
ciudata interpretarea aceasta a comercialului, bobadil. asa cum a fost simtit, exact asa a fost scris textul acesta. se vrea un strigat camuflat intr-o senzualitate neaosa, doar atat. multumesc amandurora pentru semne.