Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com
despre ceea ce simt ca o sumă care trebuie plătită
asemenea unei facturi altfel te deconectează. și nu poți refuza
ceea ce universul face cu tine ca vîntul cu o pungă. în minutele de liniște
eu eu eu demontat
ca un ceas ale cărui piese nu pot măsura singure anotimpurile
sunt ele însele anotimpuri. spui cauză.
și deplasarea ta în plasele vîntului pare ca efect. spui cauză.
și lipsa de îngrijorarea a celorlalți cînd punga este aruncată în mijlocul traficului
apare ca efect. spui cauză
și eu eu eu sunt în întunericul alb din miezul unui ghemotoc proaspăt cules de bumbac.
spui cauză și eu mă arunc dragostea mea așa cum fac întotdeauna peste lucrurile rare.
ce se întîmplă cînd înoți în aer și nici un mal aproape. ce se întîmplă cînd respirația
nu poate învinge vîntul. spui cauză și efectele sunt ochii tăi împotriva rațiunii
ceea ce vezi împotriva a ceea ce înțelegi
trupul tău de funingine împotriva focului care mocnește intern.
cei 40 de ani de viață versus cei 40 de moarte și acele componente ale trecutului
refolosite pentru a construi încă o zi. spui cauză și
trupul meu are cîteva filiale întocmai ca băncile răspîndite printre diferite amintiri
ale cîtorva. ăsta-i efectul, spui cauză
și cîteva apariții de urgență în trupul meu. spasme. punga
lovește bara de protecție a automobilului și prin mine toată circulația străzii
se transformă într-o stradă cenușie, cu frunze moarte, copaci nemișcați după furtună.
ăsta-i efectul, spui cauză
prin brațele amputate, prin picioarele amputate începe o mutație și fantoma trupului
prinde consistență, o mîncărime care se întărește și devine gest mișcare, ansamblu loco-motor,
ăsta-i efectul, spui cauză,
accidentul se zvîrcolește în trupul meu ca o pungă prinsă între palele radiatorului, ăsta-i efectul, spui cauză
sunt carbon și mintea mea este o legătură complexă între atomi de carbon și metalul este o situație
de urgență ce stabilește felul în care slăbește temperatura în trup și părțile mele simple
nu măsoară nimic, ăsta-i efectul, spui cauză
în timp ce creierul se închide din petențiometru și mici cai de dans în colțul pleoapelor
mișcă
eu eu eu, ăsta-i efectul, ei mișcă, spui cauză
cai mici de dans, ăsta-i efectul, dansul unei pungi seduse de vînt, ăsta-i efectul, spui cauză,
adorm, în interiorul mușchilor liniște, ăsta-i efectul, spui cauză, mici cai de dans
încetinesc, încetinesc, încetinesc
pleoapele zero.
Comentarii
intrebare
serafim oprea -
de ce acest text se regaseste aici si nu e in pagina principala?
Bun venit!
Maria - Doina -
Mai întâi îți spunem „Bun venit!”. Apoi, dacă încă nu ai citit „Regulamentul Hermeneia” și rubrica de „Răspunsuri la întrebări frecvente” (http://hermeneia.com/faq-page) te îndemnăm să o faci.
Apropo de motivarea deciziei editorilor de a încadra un text în șantier, sunt aici câteva precizări:
http://hermeneia.com/content/ce_este_santierul_literar_pe_site_ul_hermen...
http://hermeneia.com/content/nu_am_primit_nicio_motivatie_pentru_trimite...
Până una alta, e bine de analizat și alte poeme încadrate în șantier, eventualele explicații, apoi poemele remarcate, aprecierile etc. Acesta e un mod mai eficient pentru autoevaluare și pentru progres. Succes!
deci
serafim oprea -
inteleg ca decizia de a incadra un text la santier este motivata in principal de calitatea scriiturii. ma intreb atunci de ce texte slabe apar in prima pagina - nu dau exemple ca sa nu vexez pe nimeni si textul meu, mult mai proteic dpdv ideatic si mai puternic, sta la santier. inteleg ca sunt nou aici, dar asta nu inseamna ca sunt si mai slab pregatit.
Oprea, eu zic sa citesti ce
Virgil -
Oprea, eu zic sa citesti ce ti s-a recomandat. parerea ta despre textul tau nu poate fi banuita de obiectivitate. asa ca nu este cazul sa crezi atit de mult in ea. in ce priveste pregatirea ta nu cred ca s-a exprimat cineva cu privire la ea aici si nici nu cred ca intereseaza pe cineva aici.
Titarenco
serafim oprea -
eu zic sa fiti obiectivi in ce priveste analiza textelor propuse. e pacat sa va dati singuri cu ciocanul peste degete.
nimeni nu propune nimic aici.
Virgil -
nimeni nu propune nimic aici. iar daca tu crezi ca exista obiectivitate in poezie... probabil ca inca nu ti-au crescut degete.
să nu te superi,
Ottilia Ardeleanu -
Serafim Oprea, dar senzaţia mea este că citesc din Leonard Ancuţa (am lecturat şi textul celălalt, şi... acelaşi lucru). parcă aş recunoaşte repetiţiile şi modalităţile de formulare a ideilor. deci, un stil.
Mie textul de faţă îmi pare plin de substanţă şi de vioiciune; mai sunt şi mici "repezeli" de genul "petențiometru". ce frumos, programat aş zice, se face oprirea din final:
"eu eu eu, ăsta-i efectul, ei mișcă, spui cauză
cai mici de dans, ăsta-i efectul, dansul unei pungi seduse de vînt, ăsta-i efectul, spui cauză,
adorm, în interiorul mușchilor liniște, ăsta-i efectul, spui cauză, mici cai de dans
încetinesc, încetinesc, încetinesc
pleoapele zero."
mi-a plăcut!
doamna sau domnisoara
serafim oprea -
il citesc si eu pe Leonard, imi place cum scrie si marturisesc ca am avut multe de invatat de la el. asemanarea pe care o remarcati nu poate decat sa ma onoreze.
eu sunt un incepator, poate e inerent sa se vada stangacii in scrierile mele, dar sper ca nu peste multa vreme voi avea libertatea de a fi eu insumi.
Serafim Oprea,
Ottilia Ardeleanu -
permite-mi să-ţi spun pe nume. aici nu este mână de începător şi sper să nu te superi că spun şi lucrul acesta. ştiu să apreciez un text, poate să zică lumea ce-o zice! (nu m-oi pricepe eu să scriu ca alţii, dar scriu ca mine şi asta înseamnă mult.)
aici avem de-a face cu un text bun, chiar dacă mai sunt şi stângăcii (o expresie de-a lui Leo)! dar nimeni nu e perfect. iar dacă un poet bun mai greşeşte, este foarte normal. ar fi culmea să fie cineva Dumnezeu!
sper să citesc într-o bună zi o carte de a ta.
va multumesc pentru cuvintele de bine
serafim oprea -
si ma bucur ca gasesc pe cineva care se bucura de acest text chiar daca sta ascuns in santier. mi-ar placea sa stiu care sunt defectele textului, ce-l face sa tremure, poate pe viitor voi evita acele stangacii. in ce priveste o carte, mai e o cale lunga pana acolo. dar ramane sa primesc cuvintele dvs ca incurajare, multumesc.
întrebarea corectă e
sebi -
...ce anume nu-l face să tremure!
Încerc să-ți răspund eu.
Ai aici două texte. Primul până la ”și cîteva apariții de urgență în trupul meu. spasme. punga”.
Al doilea începe de la lovitura în bara de protecție și trece prin corpul tău devenit spațiu al fragmentării, spargerii lumii, care, intruzivă, îți permite o vizionare rapidă, caleidoscopică, a unor crâmpeie formate din atomi, carboni, ansamblu loco-motor, etc
Prima parte, o secvență ”American beauty”, film din care(așa cum, odinioară, din lecturi), ne îndeamnă pungi de hârtie, lentori, spre vis.
”și lipsa de îngrijorarea a celorlalți cînd punga este aruncată în mijlocul traficului
apare ca efect”.
Presupusa cauzalitate, lecții de cum ne-o luăm dacă nu suntem cuminți. (Probabil și ceva intenții eco, lăudabile de altfel). Ca și curea de transmisie între prima și a doua parte, un fel de must-have.
Chin să nu poți reda zbaterea, aerul toamnei, punga captivă, tristețea unui colț de existență în care singurul lucru viu e, culmea, o banală pungă.
Greu de redat o imagine. De imitat, cu atât mai greu. Niciun substitut nu m-a convins că acest realism metaforizat e mai mult decât o descriere. Poezia nu e reportaj.
Neconvingător tonul, chiar în canon postmodern. Lung, prea lung reportajul, iar repetițiile(eu eu eu),invocare prononimală- decenii hăt hăt hăt
Spui cauză. Efect: Amestec. Pleoape mărite: Zero.