Aranca -
Venetia, San Marco, Eu
citeam Cartea dintr-un singur solstițiu
livizi în straie de alge pe țărmul lagunei înfometate
privind reîntoarcerea marilor naufragiați
partea de umbră din noi se primenea
prin grădini de migdali interzise
lasă cămașa de înger la talpa casei
să se ridice nevolniciei mînăstire
auzeam molima celor uitați sub lespedea apelor
cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului
să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă
va începe desprinderea de lucrurile
cusute dincolo sub retină spuneai
de vuietul amar al deșertului
celui îngropat vremelnic prin tine
și te credeam
azi
de pietrele umbrei
din care lumina respir
mă dezic
(foto autor, 2006)
Poezie:
Comentarii
francisc -
demult nu mai citisem un poem care sa-mi placa total. ieri, citindu-l ptr prima data, am avut o usoara invidie chiar, si am ezitat sa las semn aici. azi-noapte m-am gandit la el. azi, revenind, fireste, surpriza mea crescu - o imagine ptr care va multumesc. intr-adevar, nu toti se nasc poeti, unii devin dupa moarte. multumesc, francisc.
Aranca -
draga Francisc imtotdeauna am visat in nemernicia mea sa fiu dintre ai tai. sint foarte departe prin originea mea si fiinta mea atit de intortocheata. iti multumesc desi departe ce-mi esti, imi ramii aproape. poate ca multa vreme m-am indentificar dintre ai tai, mi-am inchipuit sintem o singura petala dintr-o singura floare. poate ca nu e asa. eu sint a nimanui. nici aici aproape si nici acolo departe. mi-am inchipuit in trufia mea ca sitem din aceeasi lacrima. si nici asa nu e de ajuns. poate eu te invidiez : pentru prietenii pe care ii ai linga suflet, pentru vladimir, pentru alma, pentru hectamir pe care ii ai linga tine.pentru ei te-am invidiat si de aceea am intins de fiecare data si celalalt obraz. nimic nu e mai crincen decit ceea ce iti vine de aproape de la cel de aproape. nu sint atit de una cit ma vreau. dar iti multumesc ca bunatatatea pe care o ai se deschide precum laguna pentru mine . iti multumesc ca existi. poate ca trebuie sa mor putin pentru a fi acceptata de cei unde ma credeam ca sint. si asta e trufie. a fost. si atunci cind stii, intinzi si celalalt obraz. unii il spala, altii il murdaresc. francisc, fii tu. asta imi doresc si nu altceva.
Aranca -
eratele necesare va rog sa le scuzati. era ceva dintr-o singura suflare.din suflet, draga Cristina.
francisc -
cristina, vreau sa cred ca ai vorbit aici cu sinceritate, desi nu am inteles toate cuvintele tale, de ex "iti multumesc ca existi" sau "sintem o singura petala dintr-o singura floare" si altele. cat despre mine, nu cred ca sunt in vreun cerc sau alta figura poetica. dar imi place sa cred ca am prieteni. te poti numara si tu printre ei, daca vei dori. si, bineinteles, te astept si pe la textele mele. nu recomand insa intoarcerea obrazului, eu, de regula, le dau toata fața, deodata - asta sperie. multumesc, dorin
Cristina -
Aranca, nu inteleg ce cauta numele meu aici, te rog sa-mi explici mai pe larg ca nu am inteles. Totusi, sper sa intelegi un lucru. Eu am venit pe acest site pentru LITERATURA, nu pentru prieteni si nimic altceva. Renunta la "draga", esti ridicola. P.S. Imi place cum scrii in ultimul timp.
Cristina -
sau poate vorbeai de altcineva, scuze,,,
francisc -
prietenia si literatura nu sunt notiuni contradictorii (nici identice), cristina. ce fel de literatura ar fi aceea facuta ptr. struto-camile? sau demoni? miza creatiei (artistice) a fost dintotdeauna omul -nasterea sau moartea lui-, cel putin din perspectiva noastra! ps: mie nu mi-e teama sa fiu ridicol sau sensibilos
Cristina -
francisc, ma refeream la altceva, dar se pare ca n-ai inteles...
francisc -
iar daca nuantez si -iata- nuantez acum, prieten e cel care sprijina si, mai ales, te invata mersul de unul singur. nu cele mai dificile comentarii le acceptam de la cei pe care ii denumim astfel? un prieten e cel care te indeparteaza si te urmareste sau e cel care pleaca cu o parte din tine. eu nu vreau prieten care sa ma ajute la nevoie, ptr ca nu ptr nevoi ii vreau, ci ptr ei insisi sau, platonic spus, de dragul prieteniei. ca fiecare dusman are un prieten. daca literatura nu e viata, atunci recunosc ca nu stiu ce e. iar razboiul e in toate lucrurile
francisc -
cristina, eu de obicei nu inteleg ce inteleg si ce nu. si de ce trebuie etc. sper ca nu te-am suparat cu nimic. hai sa fim prieteni cu totii in noaptea asta. vorbesc serios
Aranca -
Cristina, sincera sa fiu, je m'en fiche despre ce crezi: ca iti place sau nu ce scriu si altele. Apelativul "draga" intr-adevar il tin pentru cei apropiati sufletului meu; si imi cer scuze. Nu am intentia sa fiu ridicola, in nici un caz vis-a-vis de tine. Mai trebuie sa iti completezi studiile sa putem discuta despre RIDICOL. asa ca sint in asteptare. Francisc, nu este vorba si sper ca ai inteles, despre "prietenie" si "literatura"; nici nu s-a pus problema despre vreo propunere:) si tu stii perfect asta, eu nu amestec borsul cu somonul de Scotia: de d'aia!
Aranca -
in noaptea asta si eu vreau sa fim prieteni: ca un extraterestru si un copil.
francisc -
cred ca in noaptea asta vreau sa fiu eu extraterestrul. ps: sorry virgil ptr....
Aranca -
P.S. linga acest canal, pe dreaota, am locuit o vreme: Hotel Mesner....
Aranca -
Erata: pe dreapta. P.S. Francisc, nu am inteles "ps: sorry virgil ptr...".
Cristina -
daca prietenia (pe acest site si nu numai) ar fi asa cum o descrii tu, atunci chiar mi-as dori sa fiu prietena ta, si a arancai si a tuturor. eu sunt prietena voastra, dar nu realizati voi.zambesc. am indepartat-o pe aranca, dar in acelasi timp am urmarit-o si am vazut cum a evoluat si am apreciat, dar ea se pare ca nu m-a uitat.... prietenii de care vorbeam eu sunt, de fapt, "prieteni"
ilarius -
In afara de faptul ca vrei sa ne spui ca ai fost in Venetia, exista o disonanta uriasaaaaa intre text titlu si imagine. In poezie ne vorbesti despre desert, despre tarmuri infometate case manastiri alge etc., ne vorbesti despre desert din San Marco, culmea, ca si cum eu as canta Fur Elise la tambal si cantar electric. apoi poezia in sine este interesanta, chiar daca te complici cu elemente descriptive, o capcana comuna vad, trebuie neaparat sa spunem "despre lemn" nu ca e lemn simplu, el e un "lemn de atarnat atingeri amarui si rastignit de albastru", adica il complici foarte mult, nu lasi sa respire. de ex. la final este foarte frumoasa, dar primele strofe sunt hai-hui. parerea mea. si sa iti las si eu o imagine, tot foto autor.:)
ilarius -
imaginea .. mai greu cu tehnologia asta mai mai :)
francisc -
ionut, nu vrei sa fii prietenul nostru.... astept raspuns la textul tau. zambesc laaarg.
Cristina -
Anca, recunosc ca mai am foarte mult de invatat, asta e... dar era destul de evident cat de ironic era acel "draga". nici acum nu am inteles de ce ai facut trimitere la mine. eu nu stau la panda, Anca, pentru a-ti numara si cauta greselile, am alte lucruri mai importante de facut, inclusiv a invata. p.s. virgil, imi cer scuze si eu
Aranca -
Cristina, poate ma repet: je m'en fiche, refiche et contrefiche, ca sa citez din cineva cunoscut...poti spune orice...acelasi efect. Ilarius, tu intelegi ce vrei din text, depinde de buna dispozitie....puteam sa pun la fiecare rind o fotografie din Venetia (sau altundeva)...nu ai inteles nimic, din punctul meu de vedere, dar nu strica sa lipesti fotografii sa pricep ca ai vazut si tu Canal Grande. Francisc, grupul nostru e si asa restrins....zimbesc, precum spunea Poetul.
ilarius -
sunt prietenul vostru, precum spunea Poetul in poezia "Prietenii", ce prieteni suntem.
hecatonhir -
dragilor, m-am distrat copios! dar să lăsăm astea. îmi place și mie textul. un spațiu interior al intersectărilor spirituale. un text profund și misterios. finalul îmi pare cam ambiguu: azi de pietrele umbrei din care lumina respir mă dezic în creierul meu ceva nu se leagă, dar poate sunt și eu extraterestru în noaptea asta.
Aranca -
dragul meu Hecatonhir, merci pentru interventie. nu iti explic ultimele versuri, ca stric poanta...noaptea asta este de fapt a mea, ca si poezia cu hotelul ei cu tot (Mesner, pentru prieteni, pe dreapta). cit despre extraterestrii mici verzi si cu encefalul marit, sincera sa fiu, este vorba doar de unul singur, recunoscut in Guiness Book, celebru ambidextru.
ilarius -
aranca, putin mai putina [echivalent cu a cobora in jos] infatuare nu strica. nu e vorba de buna dispozitie, nu e vorba de ce am vrut sa inteleg, e vorba de "grădini de migdali interzise" de "livizi în straie de alge pe țărmul lagunei înfometate" sunt niste constructii ingrozitoare, daca mai si cobori din cand in cand de pe acel piedestal de ceara o sa iti dai seama de anumite lucruri, pana atunci contempleaza la semanarea si cresterea narcisismului in aluatul propriei iluzii.
Aranca -
Ilarius, placerea e de partea mea, de pe pidestalul meu de ceara (cum iti place tie sa ma vezi-eu insa sint mult mai departe dragul meu). ce iti pasa tie de gradinile mele de migdali interzise? te lezeaza? poate ca ma refeream la cu totul altceva si nu mot-a-mot... apropos, ai intrat vreodata intr-o minastire dominicana?
Aranca -
Erata PIEDESTAL, sa nu se inteleaga altceva: "Suport (înalt) pe care se așază o statuie ( hei, dar ai o parere buna despre mine), o coloană, un obiect decorativ etc. [Pl. și: piedestale] – Din fr. piédestal. '
ilarius -
nicidecum, prea draga mea Aranca, nicidecum nu ma lezeaza. nu e vorba ca imi pasa sau nu, dar atunci cand incerc sa imi expun un punct de vedere sper sa fie vazut ca un punct de vedere, nu ca o catapulta cu noroi. din raspunsul tau imi dau seama ca nu suporti critica, ce scrii tu este genial si ca atare trebuie sa aplaudam sau sa iti gadilam hipotalamusul creator prin multiple plecaciuni si saruturi in zona Ahileana prin triplu surub si o pirueta. nicidecum. daca ai postat o poezie pentru a fi comentata, accepta aceste comentarii, si nu ridica batista cand cineva spune ceva negativ. acel piedestal exista fie ca locuiesti in munti la Popalna fie in Tahiti. iar infatuarea ta este ca o picatura de detergent de oale ruginite in Marea Egee neinteresant.
Aranca -
domnul meu, comentariul tau voit interesant nu se ridica la nivelul creatiei mele. nu ma deranjeaza critica adevarata. ceea ce expui, seamana cu altceva, ma abtin. in consecinta, hai sa ne vedem fiecare de treburile lui. canicula da probleme la neurohipofiza, precum spuneai.
vladimir -
Cred ca a fost intr-adevar mare caldura in noaptea cu pricina, judecand dupa savurosul schimb de amabilitati si sentimente contradictorii cu prietenii tai de pe site :) Prietenia este insa cu totul altceva si implica o gramada de aspecte... a nu se confunda cu amicitia, cu relatia la nivel de "cunostinta" etc... in prietenie mai intai oferi... e un soi de iubire mai speciala :) "laguna infometata"... pare un titlu de film prost sau de reclama la produse de patiserie... m-ai facut sa ma gandesc la gogoasa infuriata :)... desi, putin poetica exprimarea si deja abuzata, se intelege cumva recursul la "intoarcerea la laguna albastra". "lespedea apelor"... alaturare a doua calitati diferite (ceea ce este fix si ceea ce e dinamic) fara un motiv limpede. "cînd ne purtau inimile sus în turnul orologiului să ni le sfîșie clopotele pînă la ziuă"... o imagine frumoasa dar parca am mai citit undeva ceva asemanator. "pietrele umbrei"... ceva gen "lespedea apelor"... nu stiu de unde aceasta nevoia de disonanta. Finalul este in opinia mea slab si poate ca era vorba de lumină nu lumina.