Mi-a plăcut modul în care focalizezi în acest haiku. Trecerea de la macro la microcosmos. Este sentimentul că dincolo de aparenţe putem observa lumea în colţurile ei mai întunecate sau mai puţin aparente aşa cum putem să auzim bâzîitul unei muşte pe o stradă aglomerată. Surprinzi foarte frumos particularul, individualitatea, şi într-o astfel de ramă acel chibrit străluceşte mai frumos decât artificiile. Şi pentru cel care îl aprinde e poate la fel.
se poate aprinde, poate exploda, totul poate căpăta culoare de la un simplu băţ de chibrit. dar la fel de simplu se poate stinge. cam asta este trecerea. de la un an la altul. de la o viaţă la alta.
îmi displace cuvîntul Revelion dar îmi place restul în acest haiku. excelent contrastul între dimensiunea artificiilor și efemeritatea fața de viața ceva mai lungă a chibritului aprins și modesta lui dimensiune.
Cristina, da, tu te referi la tehnica folosită în acest haiku și-i vezi una dintre dimensiunile intenționate de mine :)
Ottilia, e interesantă perspectiva ta. Mărturisesc că nu m-am gândit la asta, dar e de bine când se pot vedea mai multe sensuri.
Virgil, voi înlocui „revelion” cu „noaptea dintre ani” și cu asta voi aduce un plus de sens. Mulțumesc pentru interpretarea dată modestei mele imagini capturate la cumpăna dintre ani.
uite, nu știu să fi acordat o peniță de aur pentru un haiku dar aici o fac. chiar îmi pare reușit. e posibil ca unii să nu prea îl mai considere haiku datorită sugestiei metaforice din expresia „noaptea dintre ani”. deci poate că înclină (în opinia mea) spre poezie scurtă. dar e reușită nevertheless. chiar contrastul se accentuează. între anonimatul și scurtimea unei nopți și amploarea unui an. la fel explozia unui foc de artificii și modicitatea unui chibrit. și totuși, la sfîrșit rămîne doar mica flăcăruie a chibritului și anonimatul (depresant pentru unii) al acelei nopți.
Virgil, mulțumesc. Tu știi bine ce înseamnă haiku, cum se scrie, cum se interpretează, motiv pentru care aprecierile și criticile au mare valoare pentru mine. Mi-a plăcut tare mult interpretarea!
Ai mai împenițat :) un haiku aici http://hermeneia.com/content/poezie/haiku_3. Mulțumesc din nou!
Cât despre sintagma „noaptea dintre ani”, aș putea spune că e atât de intrată în uz, încât își pierde nuanța metaforică, ba chiar e expresia care denumește noaptea când se intră în noul an. Cred că și-a câștigat statutul de locuțiune substantivală. O să mai cercetez.
Comentarii
Mi-a plăcut modul în care
Cristina Moldoveanu -
Mi-a plăcut modul în care focalizezi în acest haiku. Trecerea de la macro la microcosmos. Este sentimentul că dincolo de aparenţe putem observa lumea în colţurile ei mai întunecate sau mai puţin aparente aşa cum putem să auzim bâzîitul unei muşte pe o stradă aglomerată. Surprinzi foarte frumos particularul, individualitatea, şi într-o astfel de ramă acel chibrit străluceşte mai frumos decât artificiile. Şi pentru cel care îl aprinde e poate la fel.
totul
Ottilia Ardeleanu -
se poate aprinde, poate exploda, totul poate căpăta culoare de la un simplu băţ de chibrit. dar la fel de simplu se poate stinge. cam asta este trecerea. de la un an la altul. de la o viaţă la alta.
îmi displace cuvîntul
Virgil -
îmi displace cuvîntul Revelion dar îmi place restul în acest haiku. excelent contrastul între dimensiunea artificiilor și efemeritatea fața de viața ceva mai lungă a chibritului aprins și modesta lui dimensiune.
Mulțumiri
Maria - Doina -
Cristina, da, tu te referi la tehnica folosită în acest haiku și-i vezi una dintre dimensiunile intenționate de mine :)
Ottilia, e interesantă perspectiva ta. Mărturisesc că nu m-am gândit la asta, dar e de bine când se pot vedea mai multe sensuri.
Virgil, voi înlocui „revelion” cu „noaptea dintre ani” și cu asta voi aduce un plus de sens. Mulțumesc pentru interpretarea dată modestei mele imagini capturate la cumpăna dintre ani.
uite, nu știu să fi acordat o
Virgil -
uite, nu știu să fi acordat o peniță de aur pentru un haiku dar aici o fac. chiar îmi pare reușit. e posibil ca unii să nu prea îl mai considere haiku datorită sugestiei metaforice din expresia „noaptea dintre ani”. deci poate că înclină (în opinia mea) spre poezie scurtă. dar e reușită nevertheless. chiar contrastul se accentuează. între anonimatul și scurtimea unei nopți și amploarea unui an. la fel explozia unui foc de artificii și modicitatea unui chibrit. și totuși, la sfîrșit rămîne doar mica flăcăruie a chibritului și anonimatul (depresant pentru unii) al acelei nopți.
Virgil, mulțumesc. Tu știi
Maria - Doina -
Virgil, mulțumesc. Tu știi bine ce înseamnă haiku, cum se scrie, cum se interpretează, motiv pentru care aprecierile și criticile au mare valoare pentru mine. Mi-a plăcut tare mult interpretarea!
Ai mai împenițat :) un haiku aici http://hermeneia.com/content/poezie/haiku_3. Mulțumesc din nou!
Cât despre sintagma „noaptea dintre ani”, aș putea spune că e atât de intrată în uz, încât își pierde nuanța metaforică, ba chiar e expresia care denumește noaptea când se intră în noul an. Cred că și-a câștigat statutul de locuțiune substantivală. O să mai cercetez.