moto: "Tota pulchra es amica mea et macula non est in te"

deșert de cuvinte
până la capătul lumii
numai glasul răgușit
al celui care strigă numele tau
ca un tren pe care-l auzi
numai când pleacă în noapte
cu omul iubit

scutură-te de nemurire
ca de-o zeamă urât mirositoare
despică-mi gura
ca pe-o rană învechită
sub care în ascuns
capătul descărnat al limbii
conjură adevăruri fără folos

tu îți îndrepți oasele
neatentă la zarva serafimilor în alai
îmi spui cu blândețe
aruncă resturile gambelor ei
întotdeauna spre nord
ca să uiți