Sunt poetesă plină de „fioare“
Ce-mi cresc, din poală, pupeze, boia
Mărar și lobodă; și fac prinsoare –
Pe uliță, nici popa nu mă ia!

Pe dascăl, l-am făcut de multă vreme,
(și-avea, irefutabil, patru clase!!)
De „nafing“ vâna mea nu se mai teme,
Doar tușu’ din hârleț să nu mă lase…

C-o epigramă, mut livezi și vaduri
Lu’ G. Asachi îi predau sonetu’
Între-un ghiveci și două-trei răsaduri,
Eu aș putea să-nvăț chiar alfabetu’!

Transpir frecvent pe fițele lu’ Plato,
„Iestetica“ transcendentală-așa
A apărut, și-apoi a pastișat-o
Un moftangiu „ca Cant“. În ceapa sa!

Da’ nu m-oi cultiva odat’ cu varza?
Un geniu-n cratimă și-n punct voi fi!
Iar site-ului, când o să-i vină barza,
Adânc în târtița-i mă voi piti!

Să vadă lumea-atunci pe bune cum se
Învârte furca-n fân, versu’ de vis…
Să moară mă-sa! Ouăle sunt tunse?!
-Fănică, plosca,-abacu’ și ceva de scris!