ascult johnny cash, afară e zgomot de artificii și zăpușeală. nu știu de ce aruncă artificii, aici se aude ca în filmele cu și de sergiu nicolaescu.

azi mi-am curățat tastatura. am desfăcut o clamă și, cu un tampon de vată, am șters printre taste. firimituri, scame, două bucăți de sfoară, un ghemotoc de șervețel mototolit, o unghie tăiată, un colț de biscuit bucium cu euri, o geană, un fir de păr de la pisică.

am văzut un film în care actorul principal întreabă actrița principală cu cine ar dori să ia cina. și în care ea răspunde clasic: einstein. sau cu isus.

dacă pun degetele mele toate la un loc ar trebui să pot ajunge până la dumnezeu. dar nu fac decât să le unesc în forma mâinilor pe care o ia rugăciunea. nu îmi țin mâinile la fel ca aceia care se roagă în biserici sau aiurea. nu vreau să fiu ca ei. îmi țin degetele așa încât să cred eu că pot ajunge undeva, urcând sau coborând, sau aiurea.

ascult johnny cash, afară e zgomot de artificii și zăpușeală. mă întreb cum a fost în timpul bombardamentelor. cum bunica mai avea atâta răbdare să ne ungă pâine cu unt și cu dulceața din cireșul amar de lângă poartă.

caut pe net o imagine care să aibă expresia zilei mele de azi, duminică, 18 iunie. pe alina sonea nu o cunosc. dar are ceva dur în modul cum lucrează fotografiile.

îmi aduc aminte că ar trebui să mănânc, așez farfuria în fața computerului. probabil că, în timp, va trebui să curăț tastatura din nou.

caut pe google isus și iau cina cu el.