...eu vreau să-mi aducă păpuşă cu rochii! strigă Dalila.
...eu vreau un pian, sau un acordeon, şovăie Florian...
...eu vreau un tren? Un avion­? Un tramvai?
Bunicul se luminează. El îl cunoaşte pe vatman. Tramvaiul trece prin faţa porţii noastre.
Ne plimbăm prin oraşul de marţipan. Coborâm şi urcăm. Rătăcim prin pasaje. Ajungem acasă încărcaţi de pachete. Bunica împleteşte cozonaci. E cald, ne e bine, continuăm joaca. Eu şi Dalila desenăm. Florian cântă.
Maia, cine desenează cel mai frumos? ţopăie Dalila.
Tu desenezi mai frumos Dalila, dar Lea este mai înţeleaptă.
Ce este înţeleaptă? nu se lasă Dalila.
Înţeleaptă este cine ştie cel mai bine ce trebuie făcut, zâmbeşte liniştită bunica.

Hai să ne rătăcim, Dalila!
Şi Dalila ascultă. Ascultă şi Florian. Reuşim să ne-mbrăcăm...într-un fel...ne încălţăm, dreptu`-n stângu`, stângu`-n dreptu`, eu ştiu cel mai bine cum trebuie legate şireturile...
Ne strecurăm tiptil pînă la poartă. Tramvaiul opreşte. Vatmanul zâmbeşte. Pornim. Câteva străzi cu vitrine luminate. Coborâm. Urcăm prin pasaje. Aflăm şi podul poleit.
Acum trebuie să spunem o minciună, altfel nu putem trece.
O miciună, ce este minciună?
Mai bine să cântăm?
Florian ştie cele mai frumoase colinzi. Trec oameni. Puţini. Primim bănuţi de argint şi covrigi. Coboară seara. Seara este albastră. Luna se joacă printre nori şi ninge...

Sunt lucruri şi fire care se leagă de lucruri: de lună, podul poleit, borangicul fluturilor, de stele...
Trebuie să ne întorcem acaaasă... E frig....Ne-am rătăcit, şopteşte Dalila.
Pe unde ne-ntoarcem acum? se smiorcăie Florian.
Pe străzi. Străzile leagă între ele case.
Şi casa noastră?
Şi a noastră.
Piaţa aurarilor, piaţa argintarilor... Străzi, pieţe şi pasaje. Toate se leagă.
Ne-ajung din urmă bunicul, vatmanul.
Şi cu toţii ajungem acasă.

... îmi doresc un avion, să plec la Modena. Acolo Dalila este fashion designer. Şi-apoi, în oraşul lui Copperfield. Florian are o prăvălie cu instrumente muzicale. Uneori cântă şi oamenii-l iubesc. Eu am rămas sfetnicul lor cel mai bun şi vreau să-i aduc acasă. Numai că, tramvaiul nu mai trece pe străduţa noastră, doar căsuţa de lemn luminată mai există şi vatmanul, în visele noastre...