Sonet 228

imaginea utilizatorului cvasiliu
CCXCIX (cu rime imperfecte)

La-ntrecerea vieţii rămân stingher în urmă
Cu sufletul de flăcări în trupu-mi de atlet,
Dar nu voiesc o altă triumfătoare urnă
În care greutatea de zgură s-o deşert.
Sunt istovit de facla iubirii dintre coaste
Ce-n lipsa ta îmi arde fărâmele de cer,
Dar o feresc căci alta în mine nu se naşte
Şi-mi este pe cărare însoţitor nu ţel.
Nu mă opresc, nu stărui şi nu mă uit în spate,
Căci nu există apa sau milă pentru-nvins;
De cad câteodată cu pleoapele-asudate
Îmi reaprinde dorul chibritul unui vis.
Mă depărtez de tine în spaţiu şi în timp;
De nu se schimbă lumea nici eu n-am să mă schimb!

18.III.2011

Comentarii

Cristi, poate ţi-am mai spus-o,

Cristi, poate ţi-am mai spus-o, admir ambiţia ta, munca, dar nu prea mai merge. Te repeţi extraordinar de mult, foloseşti îngrozitor de multe clişee sau expresii uzate, reiei obsesiv rime, ţi-ai epuizat de multă vreme lexicul necesar epocii sonetului, iar tema - iubirea - cred că are şi ea limitele ei. Cred că şi tu ai început să oboseşti, se vede inerţia din care scrii, mecanismul. Cred că ar trebui să-ţi pui problema plictiselii cititorului: uită-te la cât eşti de citit, comentat... Şi să nu-mi spui că nu-ţi pasă.
Cu intenţii bune.