era odată
pe-atunci creştea din ţărînă ideea
era odată o ţară al cărei singur locuitor
nu ştia că există
nu ştia că are în mîna lui dreaptă manualul de viaţă
da nu ştia
cînd se culca
prin somnul lui zburau stoluri de îngeri şi zodii zburau
de-a lungul de-a latul şi pe diagonala aspră a patului
dormea fără să ştie că în mîna lui dreaptă săpau rîurile
albii prin munţi spre piscul cel mai înalt
eu mergeam să-l trezesc pentru că ochii lui se încărcau de
pădurile peste care trecuseră zodii şi stoluri de îngeri
ochii lui se încălzeau la un foc nevăzut şi eu trebuia
să-l trezesc
omul acela nu ştia că există
i se năzărea cîte-un vis şi din tălpi îi creşteau nişte
urme de copil care atunci se năştea
ce sînt alea îmi zicea cînd îşi deschidea ochii
nu ştiu îi spuneam
ursitoarea
Comentarii
- /// -
a.a.a. -
"era odată o ţară a cărei singur locuitor" - de corectat acordul.
părere
bobadil -
foarte slab poem mult sub nivelul cu care m-a obișnuit acest autor deși nu se numără printre favoriții mei, dar măcar el mai postează pe aici că restul sunt într-o extrem de prelungită vacanță, mă rog, nu e treaba mea
bâlbe lingvistice, prea multe verbe aruncate cu toptanul care nu spun nimic și ce-i mai rău acest ton explicit care nici măcar nu are umor, că poezie nici vorbă
o mâzgălitură pe o pagină virtuală care, slavă Domnului, măcar e ecologică, asta mulțumită Hermeneiei care protejează natura
părere la părere
nicodem -
bine Andu, stai jos, nu te-a rugat nimeni sa te ridici in picioare. parerea ta o folosesc, stii tu la care dos...
Adrian, cu siguranta.
părere
bobadil -
Nicholas, regret că nu mă ridic atunci când dorești tu, dar nici la comandă nu stau jos, cu atât mai puțin. Poemul acesta este slab iar tu poți să faci și ca trenul ăla de a deraiat în Spania că părerea nu mi-o schimb, poți să încerci chiar și invective mai directe, nu mă deranjează și în niciun caz asta nu va spori valoarea acestui poem, după cum am mai spus, foarte slab.
Iar cu părerea mea desigur poți să faci ce vrei, dar ai putea măcar din decență să încerci să taci atunci când îți miroase gura... sau dosul.
Andu,
nicodem -
ridică-te în picioare cînd vrei să vorbeşti, în faţa unui profesor e necesar să te ridici în picioare. ridică mîna în sus cu cele două degete politicos lipite, eu te voi vedea şi vom dialoga, chiar literar dacă vrei. dar nu aşa, băgîndu-te ca musca-n lapte.
părerea mea e că poemul de mai sus e ceva la care tu aspiri să ajungi, acum încă bîjbîi după un dram de talent pe care nu-l ai.
last supper.
laolalta
kalipeto -
nu suna rau! poate ideea e un pic "ascunsa", in rest e poezie:) imi place si ma incurca, in acelasi timp, punerea laolalta a ingerilor, zodiilor, ursitoarei... Spor!
mie
Ottilia Ardeleanu -
mi se pare atât de interesant ca ideea să crească din pământ, din iarbă verde, din orice!
şi apropo, omul tău pare a fi el însuşi un simbol!
mai trec pe aici.
mă ridic în picioare
bobadil -
Nicholas, dar, din păcate, tot aia zic. Ai scris aici un poem sub media a ceea ce scrii de obicei, iar transpirația abundentă rezultată din atitudinea asta bullish nu o să facă din poemul ăsta ceva mai bun niciodată.
Dacă asta îți face plăcere, uite, mă ridic cuminte, lipesc două degete politicos și spun... dom profesor sunteți așa, ușor expirat și transpirat! Acum ce-o să-mi mai faceți? Cred că exmatricularea mea din subsolul acestui text care miroase a transpirație și a scriere învechită rămâne singura soluție dom profesor să trăiți!
aşa
nicodem -
aşa elev repetent, acuma da, putem sta de vorbă. scrierea asta de mai sus are niţel iz de naum, de nichita, dar la nivelul meu de colaborator al revistei literare Hermeneia, de-aia i-ai tras tu şuturi, pentru că d'ta eşti autor, artist, cenaclier, etc şi la nivelul d'tale de specialist şi membru pe la nu ştiu ce comunităţi literare multilateral dezvoltate, îţi permiţi să iei peste picior colegi într-ale scrisului, chiar dacă sînt ei cetăţeni ai imperiului mondial actual. şi mie mi se face greaţă, uneori, de atitudini flecare de la miştocari literari.
*
Silviu, mulţumesc, am să revin pe text ca să împac îngerii cu ursitoarea. promit.
*
Ottilia, treci şi petreci, cu tine mă simt ca acasă. mulţumesc pentru răsfoielile prin pagina mea.