în ce mizeră neliniște mă zbat
mă îndepărtez fixez pereții cu dinții
de la chei trag linii până la mine
ultima dată am intrat direct în film
surdo-muții îmi măsurau circumferința taliei
eram urmărita în băi
iar diminețile aveam haine pregătite machiaj și
semnele unei boli care începea să dispară
era unul din momentele de bici
cu degetele înfipte în carnea lor
te legăn
te-aș fi putut aștepta ore întregi
în picioare
dar având la mine ce îmi trebuie
Poezie:
Comentarii
Virgil -
text bun mai putin rindurile: "te așezai pe genunchii mei îmi cântai ca unui copil pupilele se luminau te-aș fi putut aștepta ore întregi" parerea mea
Imparateasa -
cred ca metoda cea mai eficienta a fost sa elimin si sa inlocuiesc cu altceva. mi-a fost mai usor aici, fiind o stare trecuta prin spatii. am experimentat prin versurile introduse o schimbare de registru si o pendulare de spatiu-timp. e un exercitiu tehnic. sper ca e ceva mai bine asa. multumesc (si mie mi se pareau cumva nepotrivite ca voce versurile acelea, dar la momentul respectiv mi se parea ca se muleaza pe scheletul textului).
Virgil -
cam ametitor textul acum. in orice caz imi place acum unitatea textului si finalul
Imparateasa -
multumesc pentru revenire.
vladimir -
As fi spus in loc de "de la chei trag linii până la mine" de la chei pana la mine linii... astfel as fi lasat o pauza de respiratie dar in acelasi timp as fi facut legatura cu urmatoarea strofa... acuma depinde pe ce anume ai vrut sa pui accentul. Ultimul vers devine concluziv si nu cred ca asta ai vrut... poate ca poezia se termina "în picioare" :) Un text bun.
Imparateasa -
actaeon, m-am gandit ce sa fac cu finalul dupa modificari, l-as vrea acolo, dar totodata nu, sau cel putin sa il sugerez cumva. nu stiu inca.. in legatura cu versul acela doresc sa il pastrez asa, sa creez senzatia de zgarietura a dintilor de la chei si apoi incursiunea in senzatia de film. multumesc de trecerea placuta.