Stau pe prispa vieții
Și-mi depăn angoasele
Frustrările și toate ne’mplinirile
Și cuget: ce viață de rahat.
Pe la asfințit,
Trece pe acolo Dumnezeu.
Să nu mă întrebați de unde știu,
Pentru că n-am să vă spun.
Știam doar că este el.
Și mă întreabă:
Ce faci măi băiete?
Ce tot murmuri aici?
Apoi Doamne, ce să fac?
Stau și mă minunez
De cate-am reușit să câștig.
Și?
Păi Doamne,
Se cam lasă rece afară
Hai să intrăm în viață.
E cam goală
Și cam anostă
Dar cu siguranță
Că o să găsești ceva pe măsură
Înăuntru.
Și am intrat.
Și m-a urmat
Fără să facă nazuri,
În viața asta,
Pustie și plină
De nimicuri strălucitoare,
Ca o vitrină.
Și? Ce ți-a mai spus?
Caută-mă.
Atât? Nimic altceva?
Nimic.
Poezie:
Comentarii
Sancho Panza -
ei, iata, in opinia mea, un final reusit. citind, ma intrebam cum o sa manuiesti ideea in cele din urma. dar as simplifica radical prima strofa. cam asa: "Stau pe prispă Și-mi depăn angoasele"
Sancho Panza -
revin: titul. mi se pare al altei povesti...:)
Virgil -
mai Vacarasule, ma amuza indirjirea cu care incurci tastele. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. se pare ca fie infatuarea (sau invidia, sau vreo alta emotie "turbulenta") iti face degetele sa tremure si sa incurce tastele. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici nimeni nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu pe aici. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale.
Virgil -
mai Vacarasule, iti marturisesc ca depun eforturi sa nu incalc (prea mult) regulamentul si sa nu ma lansez intr-o polemica aberanta cu tine. ceva ce nu ar interesa pe nimeni aici. chestia cu comunismul si cu batrinetea ma amuza teribil. ce imi place la tine este ca mai picuri pe ici pe colo cite o glumita din asta si nu ma plictisesc cind citesc ce scrii. tu chiar nu te-ai prins ca absolut nimeni aici nu da doi bani pe faptul ca tu te retragi "in glorie"? te-am rugat sa iei o gura de aer curat si sa te relaxezi. incearca sa nu mai raspunzi la intrebari pe care nu ti le-a pus nimeni sau sa dai informatii care nu intereseaza pe nimeni. de exemplu mie ( si cred ca si altora) ne este indiferent faptul ca tu ai fi sau nu filolog, sau faptul ca nu esti de acord cu regulamentul hermeneia, sau faptul ca ai avea nu stiu ce cotidian sau site-uri, etc. crede-ma devine ridicola toata ridicarea asta de fuste. din partea mea poti sa fii presedintele academiei romane. eu, "parasitorul de tara", "americanul", gindesc altfel. adica gindesc "democratic" (daca ar fi sa raspund la intrebarea ta). adica pentru mine toti sint membri hermeneia si atit. nu fac cazierul sau dosarul nimanui. nu ma intereseaza. pur si simplu. dar se pare ca tu nu ai priceput asta. deci ti-o mai repet. nu ma intereseaza si nici nu dau doi bani. din motive care ar necesita o explicatie laborioasa si pe care nu ti-o ofer pentru ca nu ai stiut cum sa te porti. daca ai fi intrebat civilizat ti-as fi raspuns asa cum am facut cu altii. tu ai pierdut acest privilegiu acum citeva comentarii. sper ca acum sa fie clar. poti sa numesti asta egocentrism sau aroganta sau cum vrei tu. dar asa functioneaza hermeneia. si asa va functiona. si eu cred ca e bine asa. faptul ca tu (sau altcineva) nu esti de acord cu asta este probabil regretabil dar that's life. in democratia (in care traiesc eu) oamenii invata sa traiasca si fara sa fie de acord unii cu altii. si fara sa isi impuna punctul de vedere cu forta. eu nu te-am obligat la nimic. nu te-am adus cu forta aici. ce nu inteleg eu este de ce a trebuit sa fii grobian cu mine si sa folosesti spatiul acesta intr-un mod despre care eu pot sa spun acum ca aduce mai mult cu comunismul de tip balcanic pe care aparent vrei sa ne spui ca il condamni. atita tot.