nu cred că ţi-am spus
dar îmi amintesc foarte clar
seara în care Aysha ne-a văzut sărutându-ne
buzele ei tresărind ca un fluture-n ac
mirosul jilav de duminici
şi străzi mărginaşe
ciorchinii de case balcoanele strâmte
terasele de la Turnul Galatei chemările forfota serii
ceaţa cu iz de vopsele peste Cornul de Aur în zori
meduzele cheiul sirena vaporului
foişorul din piaţa Moscheii Albastre
porumbeii pe care-i hrăneam
cu fâstâc şi covrigi

ce vară a fost ce iubire
amiezile cât de blând ne-nveleau
şi cum atârna asfinţitul în agrafele ploilor
ca o bretea lăsată
uşor
pe un braţ arămiu de femeie

singurul frig pe care-l ştiam era cel al plecărilor
nu înţelegeam altă moarte oraşul se putea prăbuşi
am fi săpat un tunel unde mâinile noastre
ar fi dus mai departe
joaca lor de puiandri bezmetici

mai vorbim uneori de Aysha o fi măritată
şi-o fi deschis cabinetul de avocatură-n Lyon
sunt cinşpe ani de atunci cine ştie
lumea ne pare mai scundă acum
nici porumbeii din piaţa moscheii
nu zboară la fel de
albastru