livada ninsă –
în aburul ceaiului
parfum de cireș
***
de-atâtea ninsori
ulița troienită –
copiii mai mici
***
alb până în zări –
o pată de culoare
doar pe derdeluș
***
fulgi albi peste tot –
afară mult prea rece
pernele mai moi
Poezie:
Haiku ( 8 ) - poeme troienite
Comentarii
Nu mă pricep la haiku, La
a.a.a. -
Nu mă pricep la haiku, dar spun:
La primul, n-ar fi mai bine ca versurile doi şi trei să fie schimbate întrte ele? Scris cum e acum, nu dă dinamism ideii.
Scris:
"livada ninsă –
parfumul de cireşe
în abur de ceai"
oferă puţin impreviibil.
Dacă e musai să apară "cireş" - copacul - poţi schimba "mirosul" cu ceva similar, dar din patrtu silabe.
Mi-a plăcut nr 2, dar şi acolo aş schimba ordinea :).
preferatul meu este acesta: alb
yester -
preferatul meu este acesta:
alb până în zări –
o pată de culoare
doar pe derdeluș
are ceva din liniștea care o cauți la Tolstoi dramaturgul, după ce te desprinzi de
Puterea întunericului... e atât de simplu și frumos că îmi vine să-l topesc
în cana de ceai... e alinător, e... în fine, multe exprimă... copilăria cu toată magia
pe care o aduce în lumea noastră, a celor maturi. e frumos.
Noroc de comentariul lui Paul: de
a.a.a. -
Noroc de comentariul lui Paul: de fapt, si mie tot haikul ăla mi-a plăcut, dar am scris 2, în loc de 3.
Aşadar, ăsta:
"alb până în zări –
o pată de culoare
doar pe derdeluș".
Ei,
Maria - Doina -
Ei, Adrian, nu te pricepi :)
Mulțumesc tare mult pentru feedback și pentru sugestii.
Aș putea schimba astfel:
"livada ninsă –
parfumul cireșului
în abur de ceai"
Țin la ,,cireș" deoarece am în vedere floarea lui și nu fructele. Singura opreliște ar fi aceea că sunt prea aproape "livada" din primul vers și "cireșul" din al doilea. Îmi place ca cele două planuri să fie cât mai depărtate și distincte, și să mă apropii treptat dinspre livadă ( resimțită vizual), spre abur pe care îl văd și îl simt, apoi și mai aproape, olfactiv, ( parfumul de cireș ).
Mă gândesc mult și la varianta ta. Faptul că "cireșul" e chiar acolo lângă "livadă" e ceva previzibil, și e bine fiindcă e un fel de pregătire a surprizei ( aburul ceaiului) printr-o pistă falsă: probabilitatea de 99% că parfumul vine din livadă ( s-a întâmplat să ningă în luna mai peste cireși înfloriți) și nu de la cana cu ceai. Pe de altă parte ar putea fi și o iluzie a parfumului (de prea multă asemănare a cireșului nins cu cireșul înflorit). Acum i-acum că nu știu ce să aleg :)
Și la poemul 3 aș fi vrut să fie pata de culoare la final :) ( tot din aceleași considerente, de a focaliza, de face zoom pe copii)
Am o variantă:
"alb până în zări –
doar pe derdelușul nins
pete de culori".
N-aș vrea să apară "nins" ( este "alb" în primul vers ) Și nici pluralul parcă nu e ok. Mă mai gândesc. Mulțumesc frumos, Adrian. ( nu uit sfatul de la Iași )
Paul, dacă îl pui în cana de ceai vei simți parfum de cireș :) și eu nu voi mai ști cum să mulțumesc. Spuneai tu odată că e mai frumos comentul ca poemul (dacă îmi dai voie să te citez ). Nu pot să spun decât că: oare ce ar fi albul nostru târziu fără pata de culoare a copilăriei?!...Mulțumesc din suflet, Paul.
PS. Crezi că se schimbă percepția dacă modific? Cum se vede, de acolo, de lângă cana cu ceai, privind pe fereastră până în iernile siberiene? Chiar am nevoie de un feedback.
Da,
yester -
Da, Mariana, se schimbă... iar modestia unor oameni nu e... ignoranță...
Mulțumesc,
Maria - Doina -
Mulțumesc, Paul. Despre ,,modestia unor oameni nu e...ignoranță" pot afirma că nu e niciodată ignoranță. Mulțumesc de sublinierea unui adevăr pe care eu doar l-am sugerat printr-o interjecție.
alb până în zări – o sanie
zugravul de subţire -
alb până în zări –
o sanie roşie
doar pe derdeluș
un element concret ar ajută la sublinierea misterului.
îmi plac micile poeme troienite.
Iertare,
Maria - Doina -
Iertare, Ştefan, pentru răspunsul întârziat.
Sunt sigură că tu, ca pictor, ai şi înrămat tabloul :) E de luat în seamă această propunere doar pentru o mie de întrebări pe care le-ar naşte prezenţa săniei roşii pe derdeluş. Modul cum e formulat acum, ar duce pe o pistă falsă, aceea că alte sănii de altă culoare sunt peste tot şi doar pe derdeluş e o sanie roşie.
Prefer ,,pata de culoare" pentru a fi în contrast cantitativ şi calitativ cu albul si pentru a sugera mulţimea copiilor, ca o masă compactă, îmbujorată şi culorată care dă dinamims tabloului.
Îţi mulţumesc frumos pentru noua perspectivă. În mod sigur voi ţine cont în alt context.