Madim -
se schimbă icoanele
mă încolăcesc ultimele rugăciuni
stau în genunchi
pentru încă o naștere
țin mâinile pe umerii unui copil
în fața altarului
rostesc doar numele
numele tău
e timpul sângelui
în liniște mi se întorc visele
mă învăluie până la os
delirul alb fără atingere
ies din mine umbrele altor femei
necunoscutele umbre
vreau să-mi spăl trupul în somn
cu lemnul Domnului
să împart alb și negru
în două puncte
e ziua când nu plâng și nu râd
țin mâinile pe umerii unui copil
Poezie:
Comentarii
Luv -
test de paternitate... al Uitării între somn și veghe, Mădălina face echilibristică pe linia visului. dar și visele vin înapoi și a sosit vremea sângelui. ca într-un ritual de exorcizare, femeile-umbră ies din ea și crede că a sosit momentul ca binele-răul, da-ul nu-ul să se transforme în două puncte. bănuiesc că este vorba de o nevoie de autocontrol și nu numai... fără exteriorizări de sentimente Mădălina are putere să-și țină "mâinile pe umerii unui copil". Mi-e greu să cred că poate fi adevărat, e doar un exercițiu de purtare a unor măști... ale indiferenței... plăcut.ok
Madim -
Luv, uneori chiar nu știu cum este mai bine să răspund la comentarii, mai ales atunci când comentatorul îți lasă practic o oglindă a gândurilor... îți mulțumesc pentru semnul lăsat "pe linia visului", "între somn și veghe". Madim