Fiecare poem se naște altfel: uneori e de ajuns o stare, alteori un cuvânt sau un fragment din "ceva".E ca și cum a-i clădi o casă: mulți încep de la fundație, alții de sus în jos. Tu sădești ultimul cuvânt și încep să-i dea treptat lăstare noi iar și iar până când ai un ghiveci miraculos. Biblioteca mea e ca o seră: acolo respiră în voie cărțile tale pe rafturi cuminți înflorind prin întuneric Vocea literelor.

recitind: imi pare ceva legat de misticism, de viața in manastire, de saracie in cuvinte, de abținere in exprimare și dorința de a transmite multitudinea nimicului creațional. totuși, este prea multa tehnica și prea puțin sentiment! cu sincere aprecieri.