sebi -
intră în peştera inimii
unde nu se aude cum trece timpul
la miazănoapte şi miazăzi
până în vârful unghiilor
fă linişte
ca un condamnat la isihie
ispăseşte-ţi trupul
cu toate amintirile
strânge pleoapele
ca şi cum ai fixa o ţintă
strânge-le
ca şi cum ţinta aceea
ai fi chiar tu
altarele poeziei
cu refluxul mâniei
ducă-se
zeii de fum şi epitete
spargă-se
închide ochii
prin care lumea
a intrat în viaţa ta
ca apa unui lac
care a surpat malul
ajunge zilei sângele ei
intră în peştera inimii
în vârful degetelor
intră
umbră a mea călătoare
şi îi zideşte intrarea
Poezie:
Comentarii
ajunsă la strofa a cincea,
Sancho Panza -
ajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
Adriana,
sebi -
Adriana, cred că expresia uzitată este "în vărful...". mulţam pentru trecere.