1. Ai grijă Doamne de iubita mea
Aprinde felinarele cărării
Eu sunt mai mic decât privirea sa
Și-o-nfrigurează disperarea țării
Alină Doamne vremea vieții ei
Așa cum și pe mine m-ai atins
Că de-aș putea i-aș da și anii mei
În care-am fost lovit - dar nu învins
Acum lovită-i ea și eu nu pot
Decât privirea să i-o dau cadou
Arată-i cum din trupul ei cel mort
Un suflet poate răsări din nou
Oprește Doamne asprul cuvânt rău
Blochează orice telefon infam
Căci nu pot să Te caut numai eu
Și doar puterea rugăciunii am
Și dacă azi îmi folosesc puterea
E semn că însumi nu mai pot aici
Căci nu mai vor să-Ți înțeleagă vrerea
Toți marii lideri mondiali pitici
Ai grijă Doamne de-acest înger viu
Că prea l-au izgonit pe-aici destui
Și lasă-mă pe mine să mai fiu
Speranța lui în lumea nimănui.
2.Ia-mi îngerul că nu îl mai pot duce
Puterile ce mi le-ai dat sunt grele
Mă răstignesc nemotivat pe Cruce
Și nu mai strălucesc în lume stele
A dispărut și mama și-i mai bine
Să nu-mi audă geamătul final
Iubirea preschimbată în aldine
Fiorul strâns cu ușa - cerebral
Eu nu îmi mai sunt tată și nici fiu
Copiii mei cerșesc prin Românii
Durerea se întâmplă și o știu
Ia-ți îngerul și-apoi Te-aștept să vii
Puterea lumii mele e aproape
Tu ai permis-o, Tu ai vrut așa
Să mor atunci și-acum să mă dezgroape
De parcă o fecioară-ar deflora
Căci asta simt - mâncat pe zi ce trece
De viermii lor duhnind universal
Ia îngerul! -nu vreau s-ajungă rece
În patria sclipind a semn egal
Ia îngerul! e chin destul cu mine
Deodată simt sudoarea frunții Tale
Ar trebui să mor dar - caudine
Se ‘nalță furci mereu primordiale
Tu mi-ai cerut - eu Ți-am făcut pe voie
Am respirat și plastic și motoare
Am stat sub larma lumii ca o oaie
Sperându-mi moartea - unica salvare
Am respectat poruncile precise
Te-am respectat și-atunci când trist, flămând
Am ridicat de pe o stradă ninsă
Un sandwich aruncat plural la câini
Ia-ți îngerul! nu-i drept să stea cu mine
Eu știu că Tu ești veșnic înțelept
Și ia-mă și pe mine căci - aldine
Mitraliază iar bietul meu piept
Nici radio și nici camere-ascunse
Nu-mi sting țigara în paharul plin
Sunt sferele acestei lumi neunse
De vreun cuvânt curat ori de-un suspin
Hai, îngere, se spune că se pleacă
Bilet spre nemurire ai din start
A mai rămas, naiv, un corb pe-o cracă -
Îți poți lua adio, ai uitat?
Nici n-ar fi tristă răstignirea asta
De n-aș uita că fost-am răstignit
Că a căzut blestemul și năpasta
La oră fixă-n părul meu albit
Hai Doamne i-al pe acest ultim înger
Din plastic din betoane și uitări
Dar nu uita că aiurit însânger
O cruce care-a fost și azi și ieri
Eu n-aș mai scrie-acest raport ambiguu
De l-ai sava pe înger în sfârșit
Căci știu că după el se-ntoarce frigul
Iar lumea o să spună c-am murit
Mai am un pat de moarte mesianic
N-am vrut să Te aduc din nou aici
În veacul ulcerat, parșiv, mecanic
Însămânțat pervers de doi pitici
Comentarii
Aranca -
am ramas siderata: l-ai intrecut pe Adrian Paunescu.
stefan doru dancus -
Multumesc, Aranca. pe a. P. l-am intrecut la 14 ani, cand am fost comparat cu N. Labis. N-a fost vremea mea, era comunismul la putere, am stat prin niste inchisori romane, in loc sa fiu scriitor. Multam de remarca, oricum. Sa ai pace, dancus
Ioana Dana Nicolae -
Doru, textul ăsta nu seamănă cu ce scrii acum. Cred că e unul mai vechi, mult mai vechi. Și nu înțeleg de l-ai publicat, și te mai și mândrești când ești comparat cu Adrian Păunescu. Răspunde-ți!
stefan doru dancus -
Dana, nu ma mandresc, poate n-ai sesizat ironia cu care i-am raspuns lui Aranca. Evident, e un text vechi - am testat doar reactia noilor scritori la versurile tip "paunescu". La vremea cand a fost scris acest text aveam 14-15 ani, asa cum am spus. Gandeste-te - nu vezi cata maculatura de acest gen apare in limba romana? Cu toate ca scrisa de cineva experimentat, si poezia cu rima are valoarea ei. Nu asa cum este textul despre care vorbim. Poate voi posta ceva mai nou, lui Aranca i-am trimis personal. Multam ca ai intervenit. Sa ai pace, Dancus