mi-au plecat păsările
care prin gospodării
care pe străzi
care prin scorburi de oameni
o să le strîng într-o doară
cînd se mai ostoiește lumina
o să scuip în palmă-așa cum făcea mama
o se le conduc la gara primului zbor-așa cum făcea mama
o să le aranjez penele
și-o să le pun în rucsac ceva de-a-le gurii

o să le dau sfaturi despre cum să-și facă cv-uri
acolo patronii sînt nemiloși nu-i prea interesează ce premii ce diplome
doar cît poți sta în picioare
așteptarea e lungă perfuziile la fel
oamenii dorm cu jaluzele trase mănîncă la fel
trăiesc la fel
doar noaptea cînd colecționarii de ceasuri mătură străzile
jaluzelele se ridică și oamenii se-aruncă pe geamuri
timizi

între timp eu mă gîndesc înfășurat în inimă ca victima unei explozii
într-un izolator termic
dacă te-ai lăsat de fumat
dacă pe sînii tăi a încolțit floarea soarelui
dacă din masa de bucătărie mai ies gîndacii
dacă mai umbli noaptea pe străzi hrănind felinare
cu forme chipuri și linii frînte

îmi deschid sternul ușor ca și cum ai deschide lada de zestre-a bunicii
din mine ies broaște țestoase bătrîne sfătoase
își fac cuibul în plaje amare înoată în mări de ciment
încearcă o traversare spre galapagosul coapselor tale

euaici
tulanorddeceamaiapropiatăbanchiză

mai zîmbesc mai tac mai fac pe farul unei mașini lovind
un animal pe șosea

ziua asta e doar un fapt de singurătate departe