Cătunul de pe malul apei

imaginea utilizatorului Younger Sister

Nimic nu mai e cum a fost
cu umbra gîndului rătăceam
prin pădurea de bambus
pe poteca la capătul căreia
debarcaderul se scaldă
în razele soarelui

În amurg
piscurile înalte profilate pe cer
siluetele lotcilor de pescari
încremenite pe ape
numai fluviul se mișcă
închizi ochii
și lumea deja s-a schimbat
precum floarea de pepene
cade

nimic nu mai e cum a fost
doar micul cătun
și căsuța albă
de la capătul
potecii de bambus

Comentarii

Nu știu dacă, citind poemul tău, am căpătat acea liniște specifică stampelor japoneze sau am reținut mai degrabă anumite expresii relativ uzate în scrierea occidentală: "razele soarelui", "piscurile înalte", "micul cătun" (pleonasm?). Poate dacă ai încerca să înlocuiești aceste expresii cu altele mai deosebite, dar nu stridente, s-ar păstra aceeași atmosferă.

Mulțumesc pentru sugestii Alma. Vreau să mă mai gîndesc puțin cum am să reformulez. Licențele pe care le-ai subliniat, au fost pentru mine ca niște tușuri care deși au purtat patina insesizabilă a timpului mi-au folosit pentru a picta tabloul în acea manieră idilică specifică milenarei culturi orientale. Tocmai această idee doream s-o reliefez, acea notă de naivitate orientală, perimată pe de o parte, dar simplă și profundă în același timp, ca apele prin care se vede nisipul dar a căror adîncime nu o putem aprecia. Da, mai trebuie lucrat, așa este.

ai putea scoate un volum cu poezii de acest gen... numai pentru cunoscători rafinați (ca mine) :)