sfârșit de haiku,
gene ușor se închid,
brumă pe amintiri.
zbateri de fluturi în gând;
caligrafii de păsări.

călcând pe frunze
sufletul verii trosnește.
pline de must
poeme în cuiburi-panere...

noapte târzie,
piramide de pepeni
duc pe neumblate ape
somnul precupeților.
câini vagabonzi
caută milostenia stăpânei.
măturătoare
adună
în pubele gunoiul zilei.
tăcerea scarmănă țipete.
lampă ce gaz abia mai pâlpâie.

aș vrea, cineva să-mi spună o poveste...
ascult bocetul vântului...
de-a mea singurătate, cu-i îi pasă?