povestea spune…
să ne rugăm…dacă avem cvorum
dacă nu, amânăm ședința și încercăm
să desăvârșim arta guvernării, reducând lumea la doi
ca-ntr-o binemeritată epopee de psihanaliză
o canapea, un scaun și-o supapă
Îl omor! Îl omor!
m-am săturat de coșmarul ăsta
din păcate nu-i coșmar, e viață tăvălită-n sânge
cu sos de bani și-aromă de lacrimi
LA, LA,
mama ei de manipulare
mi-au pătruns în trup
mi-au scormonit amintirile
mi-au aflat mirosurile și trăirile
mi-au montat stigmate
și mi-au legat sfori
marionetă
într-un supermarket
lumea-i o scenă
râdeți, aplaudați, aici se moare
spânzurat în sfori
și stigmate
dați-mi coroana
niște ochii de recuzită
și voi juca bătrânul rege
ce a pierdut pe drum iubirea,
aceeași veche-nouă partitură
cu-aceleași ostenite note în crescendo
ca un arcuș înălțat la ceruri…