tremolo

imaginea utilizatorului sebi

îmi va rămâne doar acest poem
sânii tăi se sting într-o cameră
din blocul vechi la răsărit de calea ferată
în anii copilăriei pe acolo trecea un tren

îmi amintesc
năvala acceleratului de 21
sânii tăi splendizi tremurau
odată cu porțelanurile din vitrină

Comentarii

Interesanta idee

Faina ideea de final, credibila si prin aceasta bogata in semnificatii insa parca "năvala" ar putea fi inlocuit cu altceva... de asemenea, epitetul adaugat sanilor parca scade din forta... apoi recursul la copilarie legat de strofa de final ofera o imagine kinky. Ar mai fi facila legatura intre blocul aflat langa calea ferata si faptul ca pe acolo trecea - culmea - un tren. Nu vreau sa fiu critic ci doar iti spun ce percep eu, in calitate de cititor, ca fiind de imbunatatit. Cred ca ideea e buna dar te-ai grabit cu postarea.

Eu as fi inceput cam asa...

în acelasi bloc vechi
pe langa care la răsărit
trece un tren
care-ti face sanii sa tremure
odată cu porțelanurile din vitrina
am sa scriu un poem perfect
ca o cale ferata....

da

un tremur placut, dar atat de... departe. o poezie simpla, scurta, dar care spune (si altora) esentialul, atat de... dramatic.

frumos

mi-a placut si am vrut sa las acest semn... poemul imi pare bun asa cum e... stie sa fie suficient de nostalgic si suficient de 'obraznic'!

dom'le nu m-am putut abtine

dom'le nu m-am putut abtine de ris. pe bune, bibelouri de portelan si sini tremurind. cea mai buna gluma pe ziua de azi...

de la critică la abținere

Vladimir, să criticăm domnule, de ce să nu criticăm?
Radu, dramatism? Posibil, dar și destul zâmbet, cred.
Uite că la ”obrăznicie” nu m-am gândit, Paul. Dar e de bine dacă zici că are și așa ceva!
Virgil, dar nu te abține dom le, nu te abține că poate fi nasol! Apoi, tu și râzi? Uite o veste bună pe ziua de azi. Cu simpatie!