stau
întins pe covor și aștept
bătăile inimii aud niște pași pe holul pustiu
sau o mamă ce alăptează
mi-ar fi mai simplu să cred
străzile se lichefiază devin rîuri
pe care plutesc oameni cu insule-n spate
un fel de a spune că au un loc pe pămînt
ca o confesiune sau ca un regres
mă dezbrac și adorm
pe scoarța unei luni închipuite
am ajuns
în locul de care-ți vorbeam
lucrurile sînt niște stări
de care te-mpiedici ca întunericul
de colțul mobilei
mi-ar prinde bine un prieten
să rîdem amîndoi fără motiv să desenăm
animale sau chipuri
eu stau gol pe covor și număr oameni
alteori bat cuie în degete să știu să mă-ntorc
la lucrurile mai importante
cuvintele ies deformate și fără vlagă
fiecare secundă e o doză de hipazin
pot să aud inima scrîșnind
ca roțile unui tren ce se oprește
Comentarii
alma -
Cele mai frumoase versuri ale poemului: "lucrurile sînt niște stări de care te-mpiedici ca întunericul de colțul mobilei" Și da, este un poem bun. Un poem care are atât balast cât să îl țină deasupra liniei. Un poem care va rămâne.
emiemi -
Alma, multumesc de apreciere. Probabil se simte putin ca am inceput sa reduc din balast, ma rog, atit cit pot fi obiectiv cu textele mele desi uneori am senzatia ca isi pierd forta daca le-as modifica.
hecatonhir -
cred că încep să văd textele pe care le voiam de la tine și pe care știam că le poți scrie. se vede alt ritm al respirației, chiar dacă textul se împarte pe momente. unele din aceste "hălci" consistente de poezie sunt foarte reușite. probabil că diversificarea tehnicilor îți poate aduce o evoluție firească. spun probabil pentru ca nu există rețete. te salut și... drum lung și greu!
emiemi -
Hecatonhir, corect. Nu exista reteta comuna, singura posibilitate ar fi diversitatea. Dupa cum ma cunosc insa, va fi teribil de greu sa renunt la partea narativo-explicativa. Multumesc.
vladimir -
Un text cu foarte puternice imagini construit aproape in intregime pe fascinatia fata de formele cetii dar totusi nefiind tributar lipsei de vlaga ci mai degraba tentatiei fata de detaliul in aparenta insignifiant care insa te poate modifica structural din punct de vedere spiritual. Frumos si poate mai mult decat atat :)
emiemi -
Actaeon, multumesc pentru apreciere. Eu mai degraba as zice ca sint tributar simturilor.
lucian -
"lucrurile sînt niște stări de care te-mpiedici ca întunericul de colțul mobilei" sau "pot să aud inima scrîșnind ca roțile unui tren ce se oprește" superb!