Sînt patriot? Nu știu. Iubesc România? Da. O urăsc? Da. Îmi pasă de ea? Uneori. Mă doare pentru ea? Totdeauna. Visez în românește? Nu visez. Vorbesc românește? Cred că da. Disprețuiesc pe români? Da. E o generalizare? Da. E corectă? Nu. Chiar disprețuiesc pe toți românii? Nu. Mi-e dor de România? Uneori. Mă afectează România? Nu. Aș vrea să mă întorc în România? De ce? Fac ceva pentru România? Da. Se merită? Nu știu. Ce înseamnă a fi român? Nu mai știu. Sînt mîndru că sînt român? Nu știu. Mă doare România? Da. Are sens ce scriu aici? Nu știu. Ce înseamnă istoria României pentru mine? O enigmă. Ce cred despre România? Că există. Ce cred despre viitorul României? Nu cred nimic. E frumoasă România? Nu e femeie. Îmi pare rău că am plecat din România? Nu. Îmi pare bine? Da. Am dreptul să critic România? Nu știu. Am prieteni români? Da. Am dușmani români? Da. Cred că românii sînt proști? Nu. Cred că sînt bolnavi? Da. Se pot vindeca? Nu știu. Îmi place să vorbesc despre România? Da. Îmi place să investesc în România? Nu. Cred că România va reuși? Nu cred. Are rost să mă întreb? Nu. Am dreptate? Nu știu. Am dreptul să sper? Da. Am dreptul să nu cred? Da. Mă enervează idioții care cred că n-am dreptul să vorbesc despre asta? Da. Ar trebui să am răbdare cu ei? Da. Am? Nu știu. Am greșit din dragoste pentru România? Da. Mă voi întoarce în România? Nu știu. Ce este România? Nu știu. Ce nu este România? Multe. Ce mi-aș dori din România? Un ciobănesc de Bucovina. Ce detest în România? Prostia și lăudăroșenia? Mai sînt român? Dap. Mai sînt cetățean român? Yep. Am băut apă Borsec azi? Da. Unde este România? Departe. Sînt patriot? Nu știu.
Comentarii
interviu sau chestionar?
solomon -
am citit cu atentie, adica m-a interesat, m-a mirat, m-a luat prin surprindere nota ta. dupa care m-am intrebat cum as fi raspuns eu la intrebari cand locuiam departe de tara si cum as raspunde acum. cu alte cuvinte, ti-ai facut treaba bine si m-as bucura sa incite interes si sa adune si alte "raspunsuri". nota este first draft, chiar daca se incheie rotund, aproape poetic. sunt si raspunsuri care se contrazic, altele se repeta, dar mi-a placut onestitatea textului, putin nervoasa, putin blazata, deloc ironica. ce nu mi-a placut este "Mai sînt român? Nu este treaba ta. Mai sînt cetățean român? Nici asta nu este treaba ta" si asta pentru ca nu respecta conventia impusa, cea a deschiderii totale si a onestitatii. nimic nu este treaba nimanui si totul este, mai ales ca toate intrebarile sunt autointerogatii, iar raspunsurile la indemana oricui.
uitasem
solomon -
mi-ar placea sa cred ca indiferent de cine sau ce ti-ar fi inspirat acest text, targetul lui nu este un singur om.
si
cred ca poti pune in discutie subiectul la dezbateri. patriotismul este si va fi mereu o tema de dezbateri artistice si culturale, indiferent cum e tratat.
nu stiu
Virgil -
nu stiu daca este interviu sau chestionar. iar cu privire la acele doua (ne)raspunsuri ma mai gindesc. la urma urmei poate sint raspunsuri. poate nu ca tocmai asta au vrut sa sugereze. ca exista o limita. a decentei, a spatiului privat, god knows what it is. dar poate ca ideea este ca esenta nu este sa scobim in viata nimanui si nici sa devenim mahala. ci sa (ne) intrebam. apropos, ceea ce ma dezamageste pe mine profund este tocmai faptul ca nu exista reporteri adevarati in romania. oameni care sa puna cu adevarat intrebari si sa stie sa faca ancheta. de activisti sau ideologi sint satul. problema multora este ca stiu raspunsul inainte sa puna intrebarea. poate este si mindria, orgoliul peren al romanului care nu vrea sa fie perceput ca "unul care nu stie". din confuzia lamentabila intre ignoranta si curiozitate.
dar pentru tine
Virgil -
dar ca sa iti rapund tie, da sint cetatean roman. si da, sint roman.
si da, targetul nu este un singur om. si nu, nu m-a inspirat nimeni. m-am inspirat singur. eu pe mine, ma...
but
solomon -
ne stim de prea multa vreme ca sa stii ca stiu. apoi, ma refer la logica discursului, nu la semnificatia lui, de aceea nu merg raspunsurile alea. pentru ca tu te intrebi pe tine, te...
so, ar trebui sa le schimbi. in ceea ce priveste jurnalismul romanesc ai, partial, dreptate. partial. cand te va interesa, ask me!
vin din urma. ma inspiri.:)
(wo)man! you're persistent
Virgil -
you see, asta am admirat eu intotdeauna la o femeie. persistenta. (sideline. sint convins ca remarca si comentariul asta va face multe valuri de cancan dar, as usually, I don't care). so, persisti, va sa zica.. ok, tocmai pentru ca prin natura mea, cind cineva imi ofera justificari logice, devin extrem de abordabil (cred ca am mai spus, am oroare fata de prostie si fudulia care o excita). deci am sa schimb. la urma urmei tu esti mai reporter ca mine.
poezia este mereu subiect de cancan
solomon -
imi place cum ai schimbat. multumesc pentru incredere:)
dificil
elia-clodia -
eu am citit, apoi am gandit, apoi sincer zic:
fiecare om si fiecare lume e ca o piele de sarpe ce cade, asa ca sunt interesata de ideea de planeta, popoare, stiinte, arte, intr-o viziune bazata pe adevar, valoare, defecte, fara partinire.
vad romania o bucatica din intreg ca un inconstient colectiv in altul mai mare. vad o coexistenta de naturi intre reguli diferite de ale altora...
nu am sa dezvolt subiectul, nici textul dv. nu e prea dezvoltat, probabil din acelasi motiv cu al meu.
rugăminte
bobadil -
Virgil, te rog să desființezi pagina asta mie mi se pare că tu ai început de-o vreme și ai continuat să scrii doar aiureli în această pagină care au generat și comentarii pe măsură de idioate. Deci eu nu mai vreau să fiu legat de ea, fă-o monolog dacă vrei s-o păstrezi, eu o să-mi editez textele.
Mulțumesc.
bobadil
Virgil -
eu cred ca de o vreme tu scrii aiureli si comentarii idioate
virgil
bobadil -
S-ar putea să ai dreptate, voi considera.
Oricum eu nu voi mai posta în această pagină, dacă tu consideri să o păstrezi, asta e.
Cristina
Virgil -
mulțumesc Cristina pentru citire și... privire. adevărul este că după ce l-am scris am avut și eu senzația că s-ar putea să fi săvîrșit ceva. dar am preferat să nu spun nimic pentru că nu ar fi fost o dovadă de modestie. adevărul este că vom vedea. probabil că voi încerca să mai scriu cîteva texte în acest stil. am mai postat cu ani în urmă și alte încercări din acestea cu iz inovator. îmi place să explorez forme noi. cred că forma și conținutul textului liric nu a fost epuizată. doar că este foarte greu să te eliberezi de ceea ce ți se pare cunoscut și ți se pare familiar și poate în siguranță. poate voi mai încerca aceasta formă și vom vedea dacă vă avea vitalitatea necesară ca să devină stil. oricum este scurt și frust, poate brutal pe alocuri dar seamănă mult mai mult cu modul în care vorbește omul de astăzi. chiar adolescentul. și reușește să păstreze atît revolta cît și cinismul epocii.
în altă ordine de idei. m-ai întrebat cîndva despre volumul meu. a fost ceva frumos dar modest, într-un tiraj minuscul. a fost un premiu pentru cîștigarea unui concurs. nu cred că a ajuns în librării prea mult. probabil cîteva zeci de volume mai există pe undeva printr-un depozit în Cluj. eu nu sînt un bun administrator al „operei” mele. am oroare de finanțe și de birocrație. și niciodată nu am căutat să îmi public un volum. pentru mine a scrie este ceva mult prea personal și rupt de restul lumii. și de fapt nu scriu bine (dacă se întîmplă vreodată să scriu ceva bine) decît atunci cînd sînt total desprins de ce se întîmplă cu ce voi scrie sau ce vor gîndi sau spune alții. dacă voi mai găsi volume cînd voi mai trece prin România sau pînă atunci promit să îți ofer unul.