Totul pare amestecat, un fel de dezordine primordiala, in care Oriana atinge cu buricele degetelor cuvintele, le inmoaie, le stapaneste, le aduce la un loc al lor numai de ea stiut. Poezia se redefineste cu delicatete si dezinvoltura, planurile se intrepatrund, dar ea urmareste matematic logica sarpelui inimii, urcat pe nebanuite inspre minte. Citind si recitind aceasta poezie, m-am tot intrebat de ce imi place, de ce nu ma deranjeaza amestecul aparent haotic... sa fie probabil motivele de mai sus, sa fie si multe altele pe care eu nu le stiu a spune, dar Oriana scrie poezie, si aceasta este una dintre demonstratiile sale in acest sens. Queen margot, nu spun ca nu ai facut un comentariu la obiect, dar te rog sa justifici mai amanuntit acordarea unei penite; e greu uneori, cred ca stiu, sa lasi un semn din prea multe cuvinte, cand te simti coplesit, dar sper sa revii si sa explici de ce ai apreciat ca aceasta poezie merita sa fie recomandata.

secretul titlului l-a elucidat deja Marina ...ombra mai fu, arie din opera Xerxe de Haendel. odată trasă umbra de după cortină apar persoonajele /(alaturi de umbra sunt 6) ca in teatrul lui luigi pirandello ...un poem asadar pirandellian. prologul e substituit de masurile introductive. /nu e nevoie să asculți acustica străzilor e sub demnitatea jobenului milord și dacă brusc simți dor fii mulțumit e mai bine decât să ți se facă iar nă sub baston/ simt o asemanare izbitoare cu alte versuri /colombini într-un salt mortal-poeții mylord, în fiecare suflet e un tron de rege coroană și sceptru așteptând în ultimii stropi ai zilei un pumnal se spală în nisip/ preluate dintr-un poem ce poarta chiar titlul ,,joben''. forma poemului e pentastrofica, fiecare purtand un titlu semnificativ:1. definiții, 2.axiomă, 3.teorema simbiozei, 4.demon_strație prin reducere la absurd, 5.corola_r *legi matematice in slujba poeticului, personal nu sunt de acord cu fragmentul /începe încălzirea cu definirea femeii/ pare sportiv insa in detrimentul muschiului poetic /panis angelicus fit panis hominum / e o parafrază din /panis angelicum fit panis dominum /(ce constituie penultima strofa dintr-un imn sacru celor interesati le recomand creatia lui cesar franck-panis angelicus si chiar interpretarea lui pavarotti) remarc /axiomă] ea poartă șarpele la vedere încolăcit în jurul umerilor șal lasciv rece ca brațul tău îngropând șampania nopții în asfaltul fierbinte o scormonește cu dinții sub clavicula de oțel botul însângerat cu mag mă d oare/ (nu trebuie demonstrata ca orice axioma care se respecta) si de asemeni /[teorema simbiozei] nu se poate trăi cu ea și nici fără este o iubită incomodă capricioasă greu de răvășit are rochii cusute până la glezne cu decolteuri adunate nod sub lobul urechii te previne nu se poate decât una din două alternative îi urăști sau iubești șarpele cu aceeași patimă ne stăpân ită/ dp meu de vedere aici e inima poemului, restul e tehinca bulgarelui de zapadă *simt folosirea unui alt fragment muzical de o intensitate aparte /pieta Signore/ intr-o nuanta usor peiorativa. *remarc eul liric spectator implicat si comentator ironic al unei drame petrecute sub ochii sai, intertextul e o tesatura fluida de da-uri si alte da-uri codificate si decodificate subiectiv. *e un poem replica ad musica dar fin si inteligent construit, un domino de dame in care eu-l masculin e privit cu compatimire, o dominare a femeii care /atunci nu mai e nimic de demonstrat cântă pietà signore volgi i tuoi sguardi sopra di me/ *nu stiu ce e advilul insa nu m-a impiedicat sa dau penita in semn de admiratie poetica autoarei. sapphire, Multumita? *sa nu uit: cantabilitatea poemului e data de abundenta vocalelor inchise si a consoanelor siflante. poate fi vazut ca un recitativ interpretat ad libitum e molto rubato. katya kelaro

corectura: in loc de "paoura", evident "papura".